Revistă print și online
Într-un fel sau altul tot din camera asta are un început
Cumva altundeva pierdut din vedere dimineața prea devreme.
Cumva spui imaginile se repetă doar ca să se rotească între ele,
Materialul lor frige ca o pânză pusă la uscat
Și se lipește de artere, de palme, de cuvinte
Până cuvintele devin invizibile.
Aceeași repetiție a imaginilor,
Imagini ce vor să iasă din memorie ca să prindă pași
Și să înainteze sau să stagneze,
Să plece sau să urle după bunul plac ca și cum
Ce a fost până atunci în urmă se șterge ca o cretă
de pe tabla din cameră
Unde sunt notate plecările,
numărul întoarcerilor pe degete,
cuvintele plecate fără ele,
reîntoarcerea la ce nu a fost de fapt acolo
nicicând în fapt. Excavatorul sapă mai adânc în memorie.
După fiecare neliniște spălată în grabă de liniște
Din fiecare miez de neliniște crescut
peste o crustă groasă de liniște ca de țestoasă
Doar spălatul hainelor la turații de maxim viteză perturbă
din când în când miezul liniștii.
După fiecare gând.
Prin căutări printre lucruri găsești spui
Se pare
Și lucruri încă nedesfăcute din realitatea lor
Ca un sâmbure cu o coajă tare
Și lucruri pe care le știai acolo căutând în memorie
Revăzute structural după câteva minute în fața ochilor.
Lucruri știute care stând atât de mult ascunse în interior
Se știau uitate.
Din urmă
Urmele se multiplică. Pașii se exfoliază zăcând în aceeași baltă de ploaie
Cam atât pentru azi. Cam scurtă căutarea
Spui
Și apele în pahar se liniștesc.
Doar punctul se lipește de epidermă și inima se zbate
De la general la particular punctul pulsează
În același loc unde face crater
Doar punctul sapă acum și se aude
Punctul ăsta sapă în acum de fapt
Aceleași setări salvate de recunoaștere a ieri-ului.
obiecte ce mănâncă timpul de la margini spre mijloc
săritura golului de aer de pe un obiect pe altul
de pe un picior pe altul
pe saltea pneumatică ca să nu se simtă aterizarea
golul de aer pătrunde mai adânc în fiecare celulă a peretelui
și își face cuib când este uitată căderea
un mod mimetic de a spune că nu mai cade
doar sare din când în când
poate
dintr-o parte în alta a camerei ca o lăcustă
la fel cum
fagocitarea timpului prins între membrane interne ocupă spațiul
în cameră
ocupă și timpul și obiectele ce se opresc din derularea zilnică
și privesc
dintr-o parte în alta a tavanului
în altă cameră ca și cum nu vezi ce se întâmplă
zici
lăcustele mănâncă din pereții altei camere.
Alexandra-Emilia Bucur este absolventă a Masteratului de Comunicare și Relații Publice și a Masteratului de Politică și Economie Europeană. A publicat de-a lungul timpului poezii în reviste literare, platforme culturale, publicații literare online, precum și în câteva antologii în urma participării la concursurile și festivalurile naționale de poezie începând cu 2007 până în prezent. Printre concursurile internaționale în cadrul cărora a fost laureată se numără: Concursul internațional de literatură "Naji Naaman" Liban (2009), Concursul de Poezie în Limba Franceză "Echos Francophones" (2009), Concursul literar internațional "Nature 2020-2021" (2021) și a participat în 2009 în cadrul European Poetry Slam în Berlin.
Poet, filmolog și traducător, autor de expresie cehă. A publicat trei volume de poezie (două la Praga și unul la București), volume și articole de specialitate (teoria și istoria filmului, analiză literară), numeroase traduceri, cu focus pe poezia și teatrul contemporan din Cehia, Slovacia, Polonia și Bulgaria. Creația sa este tradusă și publicată în peste 15 țări, fiind prezentă în prestigioase reviste și antologii internaționale. Membru al PEN Club-urilor Cehia și România. Produce și moderează evenimente culturale în Cehia, Slovacia și România, colaborează cu mai multe reviste de cultură și festivaluri din Europa, America și Asia.