Piața Sf Gheorghe

câini cu limbile inflamate

caută umbră într-un

infern

clocotește la foc mic,

Bucureștiul cu străzile topite

dispare

în praful

în cerul decolorat

trăim iluzia iubirii

din nou

patimă și

alt deșert în care căutăm

mirajul eternității

sub clopotul de sticlă singurătatea

doare și

ard sub semnul întrebării obsesive

eu?

beție

Un ceas e blocat

la ora 22:42, și timpul

se dilată iar noi, particule

ne risipim, ne irosim, ne scurgem.

O fată ciudată stă

într-un colț de cameră,

uitată,

țipă, se zbate.

Vindem și cumpărăm

iubire dată cu un dolar

și cincizeci de cenți pentru

un rest de serotonină injectată

în creier de mangustă stricată

nu știe să se apere dar iese

mereu la suprafață.

Ne uităm în ochi 

în oglinzi sparte

șarpele perfect

cu gust de miere, bun să sărute

mangusta

pios și tandru, matern.

Podeaua scârțâie.

Un geam s-a spart.

Cronometru măsoară bătăile

de suflu stins pe-o frunză de pelin

intrată prin fisurile

celui ce cioburi a vomitat

Secunde

dispar în purpuriul cafelei 

fara gust, fără aburi.

dozaj

ascultam red hot chilli peppers

uitându-mă în oglindă

în colțul ochiului mi-erai tu

pornea încet un vis alb negru

pelin și iarbă

și dintr-o dată eu nu mai eram,

mă născusem 

dintr-o inimă ciudată, prea mare

prea-ncăpățânată 

surâsul de la început mă face să vărs

nimic nu va mai fi la fel 

ca atunci când atingeam focul și

îmi plăcea să ard

ar trebui să visez cu ochii închiși

si poate să iau

poate

dar uitarea ne e la fel

inerentă

ca dragostea