
Prima revistă de creație hibridă, înființată în 24 februarie 2020.
Editată de Asociația Creatorilor de Ficțiune

S-a vorbit mult despre simbolismul cifrei 13. Când a apărut volumul de proză fantastică, intitulat Treisprezece, Ioana Pârvulescu mi-a scris că și ea a publicat poeme într-un volum intitulat tot așa. Dacă ne uităm prin biblioteci, chiar suntem uimiți câte cărți au optat pentru un titlu care e un fel de portal. Îl vezi deschizându-se dincolo de un teritoriu ferm, de un abraxas, de un an cu 12 luni, de un univers cu 12 stele. Ai închis cea de-a douăsprezecea ușă și - gata! Începe lumea lui treisprezece, care colcăie de secrete.

Să trecem aici în primul rând volumul Thirteen Storeys by Jonathan Sims, Orion Publishing Co, 2020, revelația anului trecut. Proză de groază, parțial o replică la Edgar Allan Poe, un amalgam de teme ale genului, având ca punct de pornire casa misterioasă și crima de nedezlegat. Apreciat pentru originalitatea imaginarului și pentru stilul modern, volumul aduce un mod insolit de a crea deznodământul, conservând plăcerea simplă a căutătorului de mistere.

Nu demult am citit Treisprezece priviri diferite de Colum Mc Cann, apărută la Rao, în 2016, o carte de povestiri despre cotidian și schimbările insesizabile. Fără să mă fi marcat ca scriitură, m-a lăsat cu cifra din titlu pe cap.

Foarte lăudat a fost și Thirteen: The Serial Killer Isn't on Trial. He's on the Jury, romanul lui Steve Cavanagh, parte a unei serii (Eddie Flynn) - un roman cu o construcție elaborată, cu un suspans profesionist. Adică te ține cu sufletul la gură. Dublă crimă, vedete, un apărător dubios.

Și Mo Yan, laureatul Nobel, are o carte intitulată Treisprezece pași, apărută în 1989. Este o satiră în linia imaginarului grotesc, vizând transformările capitaliste din China. Un nebun, închis într-o cușcă, spune povești înfiorătoare, în schimbul hranei.

Treisprezece. Proză fantastică este recentul volum de la Litera, reluând un titlu atât de curtat. De data aceasta e vorba despre 13 scriitori care au vrut să facă parte din volum. Dar cum este normal, am avut în minte și trandafirii lui Eliade: pe cei treisprezece rămași, dar și pe cei șase ofiliți, prozatori care-ar fi putut fi, neinvitați, imprecis desenați în mintea mea.
Bineînțeles, unele cărți au luat mai mult pretextual cifra treisprezece, cele mai multe referindu-se la vârstă, cum este romanul (destul de ușurel) intitulat 13 (2008), scris de Jason Robert Brown și Dan Elish, pentru că povestește despre puști, care de cum împlinește 13 ani are parte de numeroase întâmplări cărora le face față cu greu, dar cu umor.
În fine, aș zice că 13 este un număr bun pentru noapte: dacă numeri până la treisprezece înainte de-a adormi e posibil să intri în lumea viselor pe poarta albă, în teritoriul faptelor neîntâmplate.
Doina Ruști este prozatoare "de primă mărime a literaturii de azi", după cum o numește Nicolae Breban , "de mare talent și intuiție", în opinia lui Norman Manea , distingându-se printr-un stil puternic și vibrant. Romanele și povestirile ei sunt premiate, traduse în mai multe limbi și studiate în școli. Opera sa se remarcă prin îmbinarea fantasticului și a realismului social dur, romanul său de referință fiind Fantoma din moară (2008), ficțiune puternică despre comunismul românesc, roman inclus în neogoticul postcomunist, atât în Enciclopedia lui J. A. Weinstock, de la Routledge, cât și în Studies in Gothic Fiction, Zittaw Press. Venind tematic în completare, Ferenike, romanul cel mai personal, este o ficțiune politică, autobiografică (Humanitas, 2025). La fel de apreciat și poate cel mai cunoscut roman al său este și Lizoanca la 11 ani )(2009), roman despre prostituția infantilă, ca stil, comparat de critica occidentală cu Ciuma* lui Camus (Il Libero), cuprins în multe programe europene (între care la Școala Doctorală a Universității Barcelona). De largă popularitate se bucură trilogia fanariotă, compusă din romanele Manuscrisul fanariot, Mâța Vinerii (The Book of Perilous Dishes*) și Homeric, romane care explorează imaginarul balcanic, într-o formulă originală, fabulatorie și de actualizare a istoriei. Mircea Muthu i-a dedicat un capitol în cartea sa, Balcanismul literar românesc. Mai multe aici