hold me

mâini strânse pe corp

valea dorinței

iar ele urcă 

și apucă tot în calea lor.

sâni dezgoliți

ca două coline neexplorate

mâinile urcă și tot urcă

într-o căutare oarbă.

degete atente

cercetează plaiurile claviculelor

strânsoarea ajunge la destinație

și se întețește.

pielea de porțelan se distorsionează

sub frământările atente

ale degetelor lungi, dibace

asemuite cu cele ale unui pianist pasionat.

respirația se taie

mișcarea se sacadează 

purpuriul apare

autonomia dispare.

cui îi place controlul, oricum?

morning after dark

uneori sunt pură

alteori vanitoasă

sunt un cumul de contradicții femeiești

și totuși pierd bucăți

cioburi din mine

printre cearșafuri reci

în dimineți toride

le las în urma

bărbaților și femeilor

cărora le am permis să mă frângă

poate-poate

vor ști să ofere altor femei

afecțiunea după care tânjește

capul meu sprijinit pe pieptul

ce se ridică și coboară lent

și dorința, plăcerile carnale

care nu mă lasă azi să uit

ce înseamnă să fii adorată

cu adevărat tu, femeie.

simbioză

s-a spus de veacuri 

că Eva e plămădită din coasta lui Adam

și totuși muritorii pot exista independent unul de celălalt.

ne naștem pentru noi

nu pentru celălalt

stăm în umbră 

martorii propriei noastre întâlniri cu peștera. 

așteptăm soarele să ne lumineze 

iubirea să umple inimile 

ce se completează reciproc.

azi, alegem să o luăm de la capăt

sincer, egal, fără compromisuri

și învăț să ofer dragostea din mine

cu toată puterea cu care nu mi-a fost dată să o primesc la rândul meu.

clișeul suprem: omul potrivit, la momentul potrivit

nu mai dau la întâmplare

tot ceea ce alții mi-au luat

fără o fărâmă de regret că nu au cerut voie mai întâi.