OPTm
nr.crt.

Argumentul cozonacului

Pentru mătușa Stănica, de fapt o soră a bunicii dinspre mamăăă, ce cozonaci mai făceaaa, „creația” cozonacilor era o chestiune de onoare! Mari, pufoși, săltăreți, cu umplutură de nucă, cacao, rahat, stafide, poate și esență de rom, deși de asta nu mai sunt sigur, ce mai, buni ca pâinea lui Dumnezeu, care trebuie să fi fost sau să fie… tot cozonacul!

Dumnezeu vorbește cu fiecare în felul său! Cu mine, prin intermediul filmelor, cu tanti Stănica prin intermediul cozonacilor!

De Paște, trei cartiere se inspirau din aromele care se răspândeau, ca fake news-urile azi, din cuptorul de aragaz… Sau trei ulițe, după ce s-au mutat o perioadă la țară, în Buceștii lui Ștefan Petică… Frământa tanti Stănica, oare și cu ajutorul lui nea Nelu, soțul?, aluatul de săreau îngerii păzitori din el, era mai ceva ca-n romanul de debut al lui Aldulescu!

Până de curând, și acum ne despărțim de firul dintre realitate și cealaltă realitate, care o fi ea, când, dând să pregătească și să coacă operele sale de artă, nu i-au mai ieșit…

Prima oară, după ce au deschis cuptorul, după ora de copt, nu au mai găsit niciun cozonac! Deveniseră… invizibili! A doua oară, nu au mai crescut… Adică aluatul, înțelegeți dumneavoastră, care era pus în tăvi pentru o nouă creștere, acomodare… Ființa cozonacilor a fost și va fi ceva complicat! A, da, între timp, nea Nelu părăsise această lume, mătușa nu prea mai vedea bine… 

Mătușa a mai încercat, până la Paște mai era timp…

Dar cozonacii tăceau, iar tăcerea lor era noul argument ontologic…

La un moment dat, a venit Oboseala. Poate și un fel de supărare. Sau necaz.

S-a retras cu toți cozonacii vieții sale, o, Doamne, și cât de mulți erau!, într-un cuptor.

După trei zile, tanti a murit.

Ca și când ar fi înviat.

Și nebunul avu atunci certitudinea că istoria cozonacilor se scrie la nesfârșit în paradis, ca o istorie a sfârșiturilor istoriilor…

Îl pomeni pe Proust: gustul cozonacilor mâncați cu ouă fierte, din acelea vopsite, atunci numai cu roșu, cu sare, cu un pahar de vin, tot roșu, de butuc, gustul acela, da, acela, îi amintea de Madlena, verișoara lui de care fusese îndrăgostit la o vârstă când nu știi de ce ești îndrăgostit! 

La vremea aceea, în epoca aia declarată atee, cozonacii nu… predicau despre Înviere, despre mântuire, despre Hristos… Cozonacii nu înviau! Și nu știau bazele teologiei…

(fragment de nuvelă în lucru)

ADI G. SECARĂ

Scriitor și jurnalist cultural, Adi G. Secară (n.1972) a absolvit Facultatea de Litere, Istorie și Teologie a Universității Dunărea de Jos Galați, specializarea Filosofie-Istorie. A publicat mai multe volume de poezie, dintre care Poet chemând derviș a fost tradus în turcă (2019), și un roman experimental, Pirapitinga. Hector la vernisaje (2018), piese de teatru scurt, eseuri și recenzii literare.

Echipa
Arhiva
Declarația 230

Nu uitați!

Vă rugăm să ne puneți pe lista voastră, la redirecționarea a 3.5% din impozitul pe venit prin completarea DECLARAȚIEI 230 . Puteți descărca formularul în format PDF de aici). 

Expediere. Până la data de 25 mai 2022, alegeți oricare dintre opțiunile de mai jos, la ANAF sau ne puteți trimite formularul 230 scanat/fotografiat, la adresa contact@optmotive.ro

PRINT 24⤓ PDF
Numerele tipărite

confesiuni vizual literatură interviuri topuri debut istorii opinii

NOUA LITERATURĂ

Stil fluid, personaje care mențin atmosfera și atenție pe derularea faptelor - acestea sunt însușirile prozei lui Adrian Mielcioiu, pe care le detectezi imediat.

Doina Ruști

 

Ne revedem după Paște!

FILMELE REVISTEI

Cartea săptămânii

ART, 2022

Recomandată de Doina Ruști

 

Vremea, 2021

 

Bursa subiectelor

Ai citit un roman românesc recent? Trimite un rezumat foarte scurt pentru rubrica Despre ce?

 

LITERA, 2022

 

Copyright © optmotive.ro