cine se-ncumetă să facă o incizie cu bisturiul

pentru a insera printre fibrele de carne

în regim fotonic

tuburi translucide de sticlă?

și cine se va sinchisi să provoace regenerarea lamei

ciobite de lovitura capilarelor descoperite?

când sângele acid va țâșni în metalul oxidat

găurindu-l

cum se va mai finaliza operația?

ce mână se va înălța în ritmul ultimei cusături?

și-apoi ce umbră va fi îndeajuns de credulă (și de cretină)

încât să se lase convinsă să susțină fragila structură scheletică

ce oricum se va prăbuși peste ea?

și care pseudochirurg

își va asuma responsabilitatea pentru fluidele care se scurg?

iată un puls lichid ce-și continuă cursul în

încăpățânarea egoistă de a continua viața printre nervi ce încep să moară

între timp

mă mănâncă globii oculari

și aștept să-mi lăcrimeze ca să se calmeze mâncărimea

șiroaiele îmi răcoresc și obrajii virgini

pe când am impresia că înghit praf

Torționarul (fucking grotesque honey)

uite un gâde

cum râde

cu lacrimi hâde

uite cum i se crapă gura

cum i se despart buzele

să facă loc

unui hău hăhăit

ăsta tocmai ce a înghițit niște organofosfat

iar acum scuipă sânge

i se prelinge pe bărbie ca o nouă barbă

aprinde torțe

lămpi cu petrol

și le zice lacrimi

purtăm în cupola craniului

creier în formol

pe care păcălindu-ne îl numim "materie cenușie"

potolește-te, e doar un joc de cuvinte

nu suntem la-nchisoare

fără pisoare

avem în jur ziduri de metal

îmbibate-n mirosul sangvin letal

numai dacă vrei

eu oricum n-am să te iert c-ai visat toate astea

apostrof

mă uitam cum petele de sânge

se revărsau într-un văl de dantelă stacojie pe umărul tău

și nu-mi venea să cred că descopăr

o nouă specie de petale roșii

ce înfloreau din pielea ta

(ce tulpini, rădăcini sau mărăcini îți creșteau din carne ca niște oase?)

iar din curbura corolei împrăștiate

se ghiceau niște virgule

despărțind cuvinte șterse cu radiera

și ici-colo

câte-un apostrof

acoperind ca o cupolă golul lăsat de-o vocală uitată