OPTm
nr. 82

Poeme

cele sfinte păsărilor

e o chestiune ideologică să privești în gol

zile în șir

cum plouă

de la facerea lumii

foarte curând după

pe țărmul mării sau pe malul

unui fluviu celebru

când culorile se amestecă în descreșteri

progresive de lumină

și păsările îți spun cuvinte neștiute și foșnesc zgomotos

ceva ca o mare sărbătoare

s-a întâmplat 

cu noi așteptând 

inexact un 

soi de hipnoză

Hrănitoarea de păsări

și sentimentul că iarna s-a întors 

vara când primăvara abia adie

am ajuns la capătul nopții și nicio clipire de soare

doar luna ne rezema

ne rotunjeam pe o hârtie de turnesol

hieroglife mov cu un picior pe pământ și cu o

mână în cer

Războiul vrăbiilor

abia a pornit că s-a și încheiat

armistițiul s-a scris pe coaja unui copac

și toate mamele

și ele singure știau că pasărea paradisului

e de trei ori mai pasăre decât toate păsările

de la sfârșit la început

Cele patru colțuri ale lumii

în plus stăteam așezați în ordine

fiecare în lumea lui din care 

irumpem în lumea noastră 

faptele trăite nu ne erau sinonime cu 

zilele următoare

pe un câmp  

se înserează și plouă 

cu îngeri

totdeauna 

(ca enkidu sau ca scipio africanul)

la marginea unei patrii ingrate

într-un nor de ceață 

pindar

trăiește o succesiune de 

duble transformări

își narează odele

cu o simplă

izbucnire

de patos

nedumerit și frenetic

la fel ca sfinții 

umblă pe ape 

înalță ditirambi

izbânzilor zeilor tineri 

poate că blănurile vii ale cailor albi

poate că blănurile vii

ale cailor albi și inexistenți

din jurul sufletelor noastre

solemne și istovite

într-un ocean (cât vezi cu ochii) 

de iarbă

așa a fost și abia atunci

am început să alerg pe câmpiile

largi ale halucinației mele de om

obișnuit cu mișcarea echilibristică

prin mijlocul unei ape adânci

sunetul se întindea de la sunetul cel mai de jos

la sunetul cel mai de sus

al unui glas omenesc

stăteam cu tâmpla pe piatră

și ascultam bătăile de inimă ale morții

noaptea departe de tot 

Alexandru Ovidiu VINTILĂ

Poet și eseist, doctor în istorie, Ovidiu (n.1977) a publicat până acum zece cărți. Cele mai recente volume de versuri sunt obiecte psihice (2014) și Transparența unui popor de foci (2019). Șerban Foarță îl consideră un elegiac, înrudit cu Virgil Mazilescu. A mai scris un volum de eseistică intitulat Poetici ale sinelui. Faptul-de-a-fi-în-modul-cel-mai-propriu (2017), pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România, precum și monografia Traian Brăileanu. Dialectica unei istorii personale (2013), recompensată cu Premiul Societății Scriitorilor Bucovineni și Premiul Fundației Culturale a Bucovinei. Este afiliat la Uniunea Scriitorilor din România, președinte al Societății Scriitorilor Bucovineni și redactor-șef al revistei „Bucovina literară”.

Echipa
Arhiva

ISTORIA VIE A LITERATURII ROMÂNE

(Anii 90. Anii 2000: 1998-2005. Anii 2005-2007. Anul 2008-2009. Anii 2009-2011. Anul decăderii - 2012. Prin cenușa imperiilor - 2013-2019.)

PS. Vă așteptăm cu amintiri, opinii, comentarii - să scriem împreună istoria literaturii postdecembriste.

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Creionul de tâmplărie

de Mircea CĂRTĂRESCU

Recomandată de Bogdan TĂNASE

Humanitas

 

 

 

 

Radio Trafika Europe

Literatură europeană, la New York

 

 

 

PREZENTĂRI & CRONICHETE

José Luis Olaizola – La leyenda de Luis Candelas

Luis Candelas este banditul cel mai faimos din Spania, care fură de la bogați, dar nu dă nimic săracilor, ci cheltuie totul, în special pe băutură și pe femei. Așa spune legenda. Pe atunci (1804-1837), cartierul Lavapiés nu era al hipsterilor, ci al celor cu briceag la cingătoare. Candelas era maestru al deghizărilor, apărea la petreceri, se prezenta ca fiind din înalta societate, distrăgea atenția și, între timp, banda lui jefuia tot ce se putea.

Olaizola (n. 1927), scriitor, critic de film, a fost recompensat cu Premiul Planeta (1983) pentru La guerra del general Escobar. Conduce, la 92 de ani, un ONG care luptă împotriva prostituției infantile în Thailanda.

Alexandra NICULESCU

 

 

Biblia după Borges. Literatură și texte sacre

Conferințele și eseurile cardinalului Gianfranco RAVASI (cărturar subțire și prefect al Bibliotecii ambroziene din Milano timp de aproape două decenii), publicate în Italia, în intervalul cuprins între 2005 și 2018, confirmă atenția lui constantă pentru arta cuvântului și virtuțile hermeneutului biblic. 

Structura tripartită a volumului imaginează o călătorie în teritoriile care surprind înlănțuirile dintre tăcere și cuvânt, privind anumite fragmente biblice ca pe forme ale unei transparențe diafanice, meditează la maladiile existenței, într-o manieră care ne invită să ne amintim de textul lui Constantin Noica (pe care cardinalul îl citise în italiană), și propune o survolare a arhitecturii atât de diverse și de sofisticate a operei lui Borges, din perspectiva unui cititor împătimit de scrierile sale. 

Peste toate se așterne țesătura diafană a vocabulelor care descind din Biblie și sunt tâlcuite pentru contemporani, ca un fel de hrană menită să întrețină sufletul, deși cardinalul știe, chiar mai bine decât cititorii săi, că întotdeauna „cuvântul sacru cel mai însemnat trebuie să fie lăsat în tăcere”.

Editura Polirom, 2019. Traducere de Miruna și Bogdan Tătaru-Cazaban.

 

Cristina BOGDAN

 

ÎN CURÂND

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

RAMONA de Andrei Crețulescu

 

 

 

ÎN NUMĂRUL ACESTA SEMNEAZĂ

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Recomandări OPTm

 

 

 

 

 

 

 

 

BOTANICA

lui Sim. Fl Marian

 

 

 

 

 

 

 

Anul BEETHOVEN

 

 

 

 

 

Copyright © optmotive.ro