OPTm
nr. 87

CV autentic : Andreea Apostu are pulsul rapid al animalelor mici. Își hrănește fricile cu zahăr și muzică franțuzească, riscând să facă diabet mai ales din cauza celui de-al doilea aliment. În rest, își imaginează tot mai des lucruri contrazise de realitate.

CV alternativ : Andreea Apostu este asistentă de cercetare și redactor al revistei „Poetic Stand”. A publicat poezie pe platformele „O mie de semne” și „Literomania”, iar în curând va apărea cu un grupaj de texte în revista „Familia”. A scris, de asemenea, cronici de carte în publicațiile „Timpul”, „Infinitezimal”, „Poesis Internațional” și „Poetic Stand”. A citit poezie în cadrul Institutului Blecher organizat de Claudiu Komartin.

*

le invidiam mereu pe fetele care decojeau portocale în pauze

la noi în familie portocalele se tăiau

felii egale, radiale

felii de pepene hibernale cu gust acrișor și

miros de sărbătoare

cu 4 zile înainte de crăciun

pe patul de spital

aveam în minte doar imaginea portocalelor decojite

țesutul alb precar punctat de carne

și felul în care extrăgeam cu atenție sâmburii când le tăiam

 

acum 2 ani a devenit virală pe net

o memă cu un robot operând o boabă de

strugure

oare cum arată o portocală cusută mă întrebam

oare chirurgul meu făcea și el exerciții de

îndemânare

ce fruct seamănă mai mult ca textură cu un sân

și cât de mare poate fi

un sâmbure

 

tumora mea

între un sâmbure de caisă

și unul de avocado

 

știai că

dacă ții un sâmbure de avocado cu baza

rotundă într-un pahar cu apă

va încolți fără să cunoască pământul?

*

La ce bun emoție și gânduri rotunjite de soare

în zona defunctă Uranus

când la 10 pași de gura de metrou dai printre

mașini de o pasăre moartă

lustruită de furnici

rewind delete delete

nu merge

imaginea rămâne îndesată în țevile de eșapament

la fel ca porumbeii legați de picioare din Bucureștiul de-acum 10 ani

metode diferite de tortură și dereglări mintale în orașul-contrapunct

unde orice ieșire imprudentă de suportabil e maculată

și stația de epurare îți dă doar apă cu un strat consistent de nisip

eu vreau apă cu clor

apă care arde

soluții ieftine de curățare

 

înainte să mă operez de apendicită o pasăre s-a izbit

de geamul de la bucătărie din poitiers

și când am ieșit în curte pieptul ei urca și cobora ca o minge de

ping pong

nu există semne e promisiunea cotidiană

prin care sper că în realitate nimic nu se leagă de nimic

și că aripa mâncată până la os a unei păsări

nu are legătură cu ganglionii mei dureroși

și posibila mutilare

 

imaginile înfundă des țevile de eșapament

și fac asfixierea mai ușoară

dar e o formă rară de suicid

tot ce poți simți e greață și puțină amețeală

*

m-am îmbrăcat în pijama

mi-am pus hainele în dulap pe umerașe de sârmă

m-am spălat cu sticla de 1,5 litri de dezinfectant

sunt mai curată ca niciodată

frumoasă ca un câmp steril deasupra lămpilor

fantezia oricărui ipohondru

de acum încolo o să curgă probabil

din mine un izvoraș limpede cu parfum de aloe

care omoară h1n1, covidul, cancerul și

câteva tipuri de bacterii

mai rezistente decât psihicul meu

în timpul unui lockdown

mi-aș fi dorit un partener de conversație

căruia să îi spun între vizita doctorului și asistenta „haideți la sală”

că îmi e teamă

singură apoi în salon ținându-mă de pereți ca să mă piș

singură în salon păcălind lumea

și proiectând pe tavan plimbări într-o geacă

galbenă cu un necunoscut

care nu mi-ar face niciodată rău

am nevoie de corp să fiu încălzită, asediată,

umplută cu firicele de aur care fac tăieturile

vizibile

până când devin altceva

și răspund la coduri simple

deschide închide strânge pumnul

e un ac foarte lung și ai pielea rigidă

 

nu mă doare nu simt nimic acum

dar am senzația ciudată că cineva

a umblat în mine