59 / 12 aprilie, 2021

Virtutea de a nu fi popular

M-a agasat constant un fenomen cultural pernicios, dificil de circumscris și încă mai dificil de combătut: cel al popularității. Popularitatea (chiar și cea modestă, a unui simplu eseist) aduce cu sine iluzia înțelegerii. Concret, receptorul admirativ își supune obiectul unei tiranii a conformității: acesta din urmă începe să fie apăsat de dorința de a plăcea și, mai ales, de dorința de a menține viu acest sentiment, de a-l hrăni constant, cu speranța tacită a augmentării treptate. Cel admirat este înrobit de admirator și se metamorfozează, treptat, dar inevitabil, într-o portavoce intelectual-estetică a ultimului.

Popularitatea este, fără îndoială, fluctuantă și aproape toți scriitorii pe care-i cunosc o curtează cu asiduitate. Oameni care nu au un statut cert nici măcar între frontierele literaturii române se visează laureați ai Nobelului (Samuel Beckett s-a numărat printre puținii care au considerat că obținerea acestei distincții este o catastrofă).

Se află, la mijloc, și un opiu al orgoliului de sine, umflat peste măsură de elogiile exagerate pe care facțiunile scriitoricești și le aduc una alteia, în bloc, mânate de interese editoriale obscure, dar și de năravul dominării celorlalți, oricine ar fi ei: colegi, cititori, critici. Este greu, dar vital să admiți că rolul pe care-l joci în economia culturii rămâne umil.

Cea mai gravă consecință a popularității nu este însă pierderea „mărcii”, a originalității, care constituie substanța vitală a unui creator, ci abandonarea independenței de gândire, singura în măsură să autonomizeze un discurs intelectual și să-i asigure integritatea pe termen mediu și lung. Altfel spus, de multe ori, ai prieteni cu care trebuie să nu fii de acord, pe care trebuie să-i contrazici, de care trebuie să te distanțezi. Și acesta nu pentru că ai înceta să mai ții la ei, ci pur și simplu pentru că propria rațiune îți dictează un alt curs de opțiuni și un alt set de inițiative. Această încăpățânare de a-ți fi fidel ție însuți te face nepopular, în mod garantat, dar te ferește de trădarea propriului intelect și, uneori, te apără de rătăciri de moment. Pe acestea le poți regreta din perspectiva conferită de înțelepciunea unui deznodământ pe care mierea popularității nu-l intuiește decât rareori.

Asumarea nepopularității este o virtute rară, dar neprețuită pentru un scriitor. Pentru că numai îndărătul ei se găsește autenticitatea de sine.

Cătălin GHIȚĂ

Prof. univ. dr. hab. la Facultatea de Litere a Universității din Craiova, coordonator de doctorate, membru al BARS (British Association for Romantic Studies), Cătălin a publicat și editat peste 20 de volume, apărute în țară și în străinătate. Membru PEN, USR.

în același număr

ISTORIA VIE A LITERATURII ROMÂNE

(Anii 90.Anii 2000: 1998-2005. Anii 2005-2007. Anul 2008-2009. Anii 2009-2011. Anul decăderii - 2012. Prin cenușa imperiilor - 2013-2019.)

PS. Vă așteptăm cu amintiri, opinii, comentarii - să scriem împreună istoria literaturii postdecembriste.

NOUA LITERATURĂ

Halucinantă, bizară, absurdă, proza luI Florin Spătaru păstrează o construcție coerentă și personaje de tip realist. Cu evidente rădăcini în scrierile avangardiste și o deschidere spre aventura citadină, scrierea sa schimbă accentul de la subiect către acțiunea minoră, trăită în detaliu, descrisă atent.

Doina RUȘTI

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Libristo.ro

Recomandată de Radu GĂVAN

Digi24: Un dialog despre cărți și literatură, la „Ediția de dimineață" (Lucian Mîndruță)

CĂRȚI NOI

Un roman „istoric”, în sensul că a fost primul mare roman postdecembrist, Sonata pentru acordeon de Radu Aldulescu, după mulți ani, vede din nou lumina tiparului săptămâna aceasta, la Ed LITERA.

Primele exemplare sunt cu autograf.

Humanitas

Trafika Europe: Women in Translation

Editura Charmides

Recomandarea lui Romeo Aurelian ILIE

Editura LITERA

Corint

VIAȚA Culturală

Lecturile lui Cătălin Ștefănescu

Credem în imagine și de aceea nu ilustrăm textele de literatură, ci le personalizăm cu secvențe din viața scriitorului, cu poze de la lansări sau de la alte evenimente care făceau până nu demult parte din viața noastră normală. Creatorul de ficțiune este un om viu, mai important decât relația simbolică din mintea unui ilustrator.

Vellant

LITERA

Blecher

Copyright © optmotive.ro