OPTm
nr. 75

Cadman și Claunek, o aventură într-o lume fără aventuri

în nordul Londrei, dronele curățau ceața

demonii din Camden așteptau dimineața,

așteptau în monedele demonizate,

ascunși în bancnotele demonetizate

de la târgul de bani vechi

Cadman s-a trezit cu un țiuit în urechi

și dinții strepeziți ca de la mere acre

Boții se repezeau spre Treburile Sacre -

micul-dejun, apă caldă în cadă, masaj

stimulator și reglaj

la undele lui cerebrale inegale

dar chiar și după niște ajustări speciale,

tinitusul încă își susținea tensiunea,

sunetul acut își continua intruziunea

în creier, ca un virus

scannerele Boților n-arătau vreun minus,

raportau parametrii normali, de zi cu zi

dar e posibil ca Boții să poată greși?

Cadman n-auzise vreodată de-așa ceva

totuși simțea ce simțea

și ce simțea era o alarmă de moarte

în trup, în oase, trimisă din altă parte

ca o posesie, ca o demonizare

a respins un Bot cu o tavă de mâncare

și-a pornit grăbit spre târg

la târgul de bani mergea mereu cu mare sârg,

la cel mai palpitant moment al săptămînii

când dedica ore în șir plăcerii mâinii

de-a mângâia obiectele adevărate

din vremuri scufundate

unde se trăise parcă mai adevărat.

Le pipăia nostalgic, sperând să prind-un pic

din lipiciul lor de-atuncea, din acel declic

de pasiuni cu sens, intense și de întâmplări

dure, nu doar simulări

fără durere, cum era orice acuma -

dintr-o lume de mușcat, rămăsese spuma

Holograma Tamisei curgea nemișcată

Cadman zbura spre Camdenul de altădată

conservat special pentru nostalgicii ca el

a coborât rapid, totul era la fel -

străzile cu frizerii,

prăvălii cu peruci rogvaiv, măcelării

cu hălci de carne autentice, ținute

intacte, scoase puțin să fie văzute

sâmbăta, singura zi când puteai să le vezi

colcăia de londonezi

locul, clocotea de voci și râsete groase,

muzici asurzitoare, strigări furioase

și false – serii de fantoșe proiectate

să nu fie stingheriți de singurătate

puținii vizitatori

Cadman fusese în Cadmen de atâtea ori

pe vremea când pe pavaj foșgăiau oameni vii

cândva, la începutul anilor douămii,

cu trei secole-n urmă, în copilărie,

avea și-o pălărie

luată de-ai lui de-acolo, o panama grena,

o criogenizase, după cum îi cerea

Legea, ”lucrurile vechi sunt focar de boală”

o privea uneori, îi amintea de școală,

de toamnele de-altădat…

Tinitusul, deodată, s-a intensificat,

i se părea că-i crapă capul de durere,

a continuat să meargă, tras de o putere

turbată, cum se zicea în vremuri barbare,

când exista turbare,

abia lângă tarabele cu bani l-a slăbit

și-a auzit o voce: m-ai chemat, am venit

înaintea lui stătea chiar el, mic și gras,

cu-o panama pe creștetul căpșorului ras,

cum îl tunsese ta-su, ca și pe ceilalți frați,

să nu ia păduchi de la copii de refugiați

(ta-su era în Ukip)

el însuși, ochii verzi aceiași, pe același chip,

numai că-n ochi sclipea o altfel de lucire,

ceva ce promitea nu tocmai fericire

dar Cadman era iarăși aproape fericit,

scăpase de țiuit

și scăpase de strepezeala infernală,

ca neaua într-o ilustrată hibernală

i se oprise-n aer orice gând gândise,

trăia doar ușurarea suferinței stinse,

- ca-n tinerețe, nu-i așa?

când bolile erau boli și durerea durea

și când îți trecea simțeai în sfîrșit că trăiești?

Cadman a tresărit, l-a întrebat: cine ești?

- sunt un demon înecat de vremuri, Claunek,

tu m-ai scos de la înec

pasiunea ta pentru bani, de-a lungul anilor,

m-a chemat înapoi, sunt Demonul Banilor,

ești ultimul client, ai câteva minute

să pleci cu tot ce vrei de-aici, hai, ia-i și du-te!

sistemul e ocupat

acum să înțeleagă ce ți s-a întâmplat -

demonicul îi e încă inexplicabil

în Londra de nord, sub cerul alb, invariabil,

dronele-l escortează pe Cadman spre casă

i-au luat banii-napoi dar lui Cadman nu-i pasă

a simțit câte puțin din ce simțea cândva

ar muri, dac-ar putea

Dan SOCIU

Poet (n. 1978) reprezentativ al generației 2000, tradus, premiat, Dan Sociu este autorul volumelor borcane bine legate, bani pentru încă o săptămână (2002), fratele păduche (2004), cîntece eXcesive (2005), Mouths Dry with Hatred (2012) Poezii naive și sentimentale (2012), Vino cu mine știu exact unde mergem (2013). De asemenea, scrie romane, traduce poeme. Premii: „Ronald Gasparic”, Canada (2002), Premiul Național pentru Poezie Mihai Eminescu (2002).

Echipa
Arhiva

ISTORIA VIE A LITERATURII ROMÂNE

(Anii 90. Anii 2000: 1998-2005. Anii 2005-2007. Anul 2008-2009. Anii 2009-2011. Anul decăderii - 2012. Prin cenușa imperiilor - 2013-2019.)

PS. Vă așteptăm cu amintiri, opinii, comentarii - să scriem împreună istoria literaturii postdecembriste.

NOUA LITERATURĂ

Halucinantă, bizară, absurdă, proza luI Florin Spătaru păstrează o construcție coerentă și personaje de tip realist. Cu evidente rădăcini în scrierile avangardiste și o deschidere spre aventura citadină, scrierea sa schimbă accentul de la subiect către acțiunea minoră, trăită în detaliu, descrisă atent.

Doina RUȘTI

CARTEA SĂPTĂMÂNII

 

Libristo.ro

Recomandată de Radu GĂVAN

 

Digi24: Un dialog despre cărți și literatură, la „Ediția de dimineață" (Lucian Mîndruță)

 

 

 

 

CĂRȚI NOI

 

 

 

 

Un roman „istoric”, în sensul că a fost primul mare roman postdecembrist, Sonata pentru acordeon de Radu Aldulescu, după mulți ani, vede din nou lumina tiparului săptămâna aceasta, la Ed LITERA.

Primele exemplare sunt cu autograf.

 

Humanitas

 

 

Trafika Europe: Women in Translation

 

Editura Charmides

 

Recomandarea lui Romeo Aurelian ILIE

Editura LITERA

 

Corint

 

VIAȚA Culturală

 

Lecturile lui Cătălin Ștefănescu

 

 

Credem în imagine și de aceea nu ilustrăm textele de literatură, ci le personalizăm cu secvențe din viața scriitorului, cu poze de la lansări sau de la alte evenimente care făceau până nu demult parte din viața noastră normală. Creatorul de ficțiune este un om viu, mai important decât relația simbolică din mintea unui ilustrator.

 

Vellant

LITERA

 

Blecher

Copyright © optmotive.ro