Marc B. și Vira T. erau îndrăgostiți unul de celălalt. Cel puțin așa pretindea fiecare. Nu poți știi niciodată ce este cu adevărat în sufletul omului. Voiau să se căsătorească. Vira urma să-i ia numele lui Marc și să devină doamna B. Erau proaspăt ieșiți de pe bâncile facultății. Marc era mai puțin optimist decât în adolescență. Vira arăta bine. Acum simțeau că viața era de partea lor.

Fiind doi tineri care aveau visuri, se subînțelege că erau și muncitori. Amândoi își petreceau zilele muncind. Nimic notabil, doar veșnicele îndatoriri fără esență pe care le fac tinerii pentru o sumă lunară. Se gândeau la familie, dar cu cât se gândeau mai mult, cu atât noțiunea de "muncă" devenea mai importantă. Trebuie să muncești pentru o familie. Pe de altă parte, cu cât munceau mai mult, cu atât se îndepărtau de dorința subconștientă de a întemeia o familie. Aveau nevoie de bani. Da, demersul necesită bani în mod absolut. La locul de muncă, fiecare era promovat după o anumită perioadă. Era meritul lor. An după an, existau anumite seri în care fiecare se întorcea acasă aducând o veste bună. Urcase în ierarhie. Se îmbrățișau în bucătărie. Ciocneau un pahar. Uneori luau masa la restaurant. Marc o lua de mână. Vira avea niște degete subțiri, care se încleștau perfect. Trecuseră deja de treizeci de ani.

Marc se împăca minunat cu prezentul. Vira își îndeplinea îndatoririle fără cusur, dar avea câteva dubii și nelămuriri despre care nu discutase niciodată cu iubitul ei. I se părea că toată dinamica începea să conspire împotriva ei. Se privea în oglindă. Sânii parcă se cam lăsaseră. Își atingea fața și făcea diverse mutre. Nici pielea sa nu mai avea aceeași calitate, ca în urmă cu zece ani. Dar apoi își amintea de bani. Nu erau de ajuns. Banii nu vin dacă stai și visezi la scenarii idilice. Ei vin prin muncă. Trebuia să-și dea osteneala în continuare. Viitoarea familie o să înțeleagă.

În jurul vârstei de patruzeci de ani, reușiseră să-și creeze o situație de invidiat, după standardele oricui. Aveau ceva deoparte pentru familie. Încă nu se căsătoriseră. Mereu au avut nevoie de mai mult pentru un asemenea pas. Continuau să își facă planuri, ca și cum ar fi cunoscut în mod cert data în care vor muri. Iubirea fusese înlocuită de calcule. Chipurile lor începuseră să arate schimonosite și buhăite după atât amor nefolositor. Marc se întreba cum ar fi fost dacă ar fi avut un copil în urmă cu douăzeci de ani. Devenea ursuz. Nu reușea să se deciă dacă asta l-ar fi făcut mai fericit sau nu. Nu-i destăinuia Virei gândurile sale. Toată tinerețea o călărise fără nici un scop. Nu voia să o întristeze tocmai acum. Plus că Vira era ocupată cu diverse proiecte la locul de muncă. Fiecare deținea poziții importante. Nici despre iubire nu prea mai vorbeau, asta fiindcă iubirea înseamnă viață, ori ei nu dăduseră viață decât unor conturi bancare.

Pluteau an după an, împărtășind o gravă neliniște sufletească. Erau un cuplu modern, nu încăpea discuția. În societate vorbeau despre realizări și viitor, dar de fiecare dată când pronunțau cuvântul "viitor", sensul său devenea tot mai încețoșat. Vorbeau despre bani și progres. Vorbeau despre fericire. Acasă nu conversau pe asemenea teme. Ar fi fost o ipocrizie. Amândoi știau ce gândea celălalt de fapt. Nici nu puteau să-și scoată ochii. Purtau aceeași vină. În schimb aveau bani.

În timpul unei cine, Marc îi aminti Virei de anii de după terminarea facultății, atunci când vorbeau deseori despre copii. 

- Dacă am fi facut-o atunci, oare n-am mai fi avut același succes?

Lui Vira îi venea să plângă. Ridică din umeri, fără să-l privească pe Marc.

*

Era ziua lui Marc. Dimineață, Vira l-a evitat și nu i-a transmis nici o urare. Nu voia să-și amintească de vârsta sa. Împlinea șaizeci și unu de ani. Era încă în putere. Făcea jogging dimineața, iar în weekend ridica greutăți. 

Marc a înțeles toată încărcătura momentului. În acea zi, a renunțat la toate privilegiile dobândite, și-a înaintat demisia și a părăsit-o pe Vira definitiv. 

Rămasă singură, Vira s-a dezbrăcat complet și s-a așezat pe un scaun în fața oglinzii din camera de oaspeți, gândindu-se la mama sa.