Prima revistă de creație hibridă, înființată în 24 februarie 2020.

Editată de Asociația Creatorilor de Ficțiune

Balcanism la MNTR: artă hibridă

Ieri seară s-a deschis expoziția Dincolo de ieri. Călătorie antropologică în Balcani, pe urmele fraților Manakia, la 1900, un proiect științific, dar și de artă hibridă, conceput de Cătălin D Constantin.

Sala Media a Muzeului Național al Țăranului Român din București părea transportată la începuturile fotografiei, prin numeroasele imagini, impecabil realizate, înfățișând locuri, oameni în transhumanță, piețe și biserici și nu în ultimul rând portretele fraților Manakia, într-un timp care amintește de lumile care au trecut și de un timp al Europei Balcanice, când totul se afla la început, iar frații Manakia fotografiau regi și oameni obișnuiți, în marea lor călătorie prin Grecia, Serbia ori Țările Române.

Vernisajul a fost deschis de Virgil Ștefan Nițulescu, directorul muzeului, distins intelectual, a cărui viziune complexă ne-a introdus în lumea fotografiilor și în conceptul original pe care Cătălin D Constantin l-a impus în ultimul deceniu, îmbinând cercetarea antropologică și fotografia.

Alături de el s-a aflat și Nadia Tunsu, pe care m-am bucurat s-o revăd și s-o ascult, cu discursul ei impregnat de experiența balcanică, de pe când conducea ICR Istanbul, dar în același timp cu o binevenită deschidere cosmopolită.

M-a impresionat ambasadorul Greciei, d-na Evangelia Grammatika, care a făcut o discretă pledoarie în favoarea balcanismului, însă pentru mine a fost o surpriză plăcută să-l cunosc pe Nikolaos Vlahakis, diplomat cu rang de ministru plenipotențiar, responsabil pentru diplomație publică în cadrul Ambasadei Greciei în România, și scriitor binecunoscut, la noi tradus cu un volum bilingv de poezie (greacă-română) - Trezindu-mă în zori cu aforisme.

Cătălin D. Constantin, Evangelia Grammatika și Nikolaos Vlahakis.

De altfel, la eveniment au fost prezenți cunoscători valoroși ai balcanismului, ca noțiune culturală, printre care universitarul Dan Lăcătuș, arhitect bucureștean implicat în mult dintre proiectele lui Cătălin D Constantin, muzeografi și cercetători bucureșteni, scriitori români și greci, reprezentanți ai câtorva ambasade etc.

În public l-am regăsit și pe Marian Țuțui, universitar aflat printre primii cineaști preocupați de frații Manakia.

Expoziția a început cu o discuție aplicată, lăsând imaginile să întregească o dimensiune culturală de maximă importanță în lumea balcanică: diversitatea. Printre fotografii se află și câteva care îi înfățișează pe frații Manakia în atitudini memorabile, iar între ele mi-a rămas în minte una, cu peisaj pietros pe fundal și crengi de pini, în care ochii celor doi îți dau senzația că au văzut totul.

Fotografie, istorie, interpretare antropologică și simbologie - acestea sunt domeniile pe care se sprijină viziunea lui Cătălin D. Constantin, ale cărui expoziții s-au plimbat prin toată Europa, devenind baza unui curs universitar, pe cât de insolit pe atât de ancorat în cultura tradițională.

Expoziția va fi deschisă până pe 8 iunie și este însoțită de o carte-album, foarte elegant editată de Peter Pan.


Cătălin D. CONSTANTIN

Conferențiar la Facultatea de Litere a Universității din București, specializat în antropologie și studii culturale, Cătălin a publicat și editat numeroase studii și cărți, printre care World Heritage Sites in Romania (2013), Orase in rezumat. Piețe din Europa si istoriile lor (2017), Viata de zi cu zi in documente vechi de familie (2023), Ferestre din Bucuresti si povestile lor, Delta Dunarii / The Danube Delta etc.
Colaborează cu numeroase publicații, printre care Revista de Antropologie Urbană.

Doina RUȘTI

Doina Ruști este prozatoare "de primă mărime a literaturii de azi", după cum o numește Nicolae Breban , "de mare talent și intuiție", în opinia lui Norman Manea , distingându-se printr-un stil puternic și vibrant. Romanele și povestirile ei sunt premiate, traduse în mai multe limbi și studiate în școli. Opera sa se remarcă prin îmbinarea fantasticului și a realismului social dur, romanul său de referință fiind Fantoma din moară (2008), ficțiune puternică despre comunismul românesc, roman inclus în neogoticul postcomunist, atât în Enciclopedia lui J. A. Weinstock, de la Routledge, cât și în Studies in Gothic Fiction, Zittaw Press. Venind tematic în completare, Ferenike, romanul cel mai personal, este o ficțiune politică, autobiografică (Humanitas, 2025). La fel de apreciat și poate cel mai cunoscut roman al său este și Lizoanca la 11 ani )(2009), roman despre prostituția infantilă, ca stil, comparat de critica occidentală cu Ciuma* lui Camus (Il Libero), cuprins în multe programe europene (între care la Școala Doctorală a Universității Barcelona). De largă popularitate se bucură trilogia fanariotă, compusă din romanele Manuscrisul fanariot, Mâța Vinerii (The Book of Perilous Dishes*) și Homeric, romane care explorează imaginarul balcanic, într-o formulă originală, fabulatorie și de actualizare a istoriei. Mircea Muthu i-a dedicat un capitol în cartea sa, Balcanismul literar românesc. Mai multe aici