Omul/omul

 

O gaură în piept,

și din trupul de lemn uscat

curge apa unui plâns neinventat.

Mâinile prinse-n cuie și ruine

scot ochiul nevăzător de fericire

umbra se dilată,

venele se împletesc într-o parură de spini,

ieșind din pielea ei,

care se sparge

si cade în sicriu

Pentru că Omul lui Pindar

este visul unei umbre

neajutorate,

iar umbra nu este nimic

decât omul.

 

Basmul întors

 

apa e lacrima spartă a unui nor

care a devenit un râu nepământesc

unde fata din visul nemuritor

mă așteaptă!

mi-a sărit în față, de aripi m-a apucat

și o cunună de flori

mi-a așezat, pe trupul crucificat

 

 

Logos/cuvânt

 

Florile plâng și cerul e roșu,

sună-n asfitințit un clopot.

Jivine se îneacă în moloz

și cărțile scapă cuvintele

Neauzite, Necitite, Neiubite.