Batista neagră

Ne-am închis într-o cameră

și am

schimbat capetele între noi

și ne-am

legat la ochi

cu o batistă neagră.

Hai hai

în vatra de sînge a străzii

în cartierul cu rufe

pe acoperișuri

prin cimitire după flori

în inima doamnei

în gaura cheii

    în mă-sa de amintire

în spîrcul silabelor

în tren

pe tren

sub tren

la ora monstruoasă

cînd timpul făcea fum în tigaie

cînd un orb rătăcea sub pămînt

cînd capetele își smulg cu dinții

batista neagră.

— Am visat – spune capul blond – că mă

urcasem în tren și părăsisem orașul

N-aveam bilet, n-aveam inimă, nu aveam

haine sau bani

cînd mă-nșfăcară moartea cu nașul.

(din vol. Cântece de trecut strada)

Bărbatul unei femei

Am călcat strîmb o dată. A fost doar o dată, ar trebui să nu se pună. M-­am îndrăgostit de o studentă. Iar îndrăgostiţii sînt proști și nesăbuiţi. A fost pasiune, cum s­-ar spune, foc și pară. mi­-am pierdut uzul raţiunii. Fata s-­a mutat la mine și am fost cel mai fericit bărbat­ profesor un an întreg. Am învăţat­-o tot ce știam, m-­a învăţat tot ce voia. Dar n­-am avut noroc. Am fost părăsit – ăsta e cuvîntul – a doua zi după ultimul ei examen. O fi, mi­-am spus oftînd, cu inima și creierul zdrenţe, ironia sorţii. Mi-­a trecut. Greu, dar mi-­a trecut și am revenit, spre invidia amicilor, la stilul de viaţă care mi se potrivește. Dar nu despre asta vreau să vorbesc.

De curînd am fost obiectul unei licitaţii. Ca să facă rost de bani pentru o cauză nobilă, un ONG mi­-a propus să fiu obiectul acelei licitaţii. Urma ca fata/femeia care ar fi cîștigat­-o să aibă parte de o cină cu mine, la un restaurant șic. Am rîs. N­-o să se lege nimic, mi­-am zis, ce fraieră ar licita pentru un profesoraș? N­-a fost așa. Mai mult, fata care m­-a cîștigat nu era nici proastă, nici urîtă. Am privit-­o amuzat cum își învingea jena sau tracul în timp ce ne așezam la masa de două persoane, de la fereastră. Cum îi combina pe dumneavoastră cu tu. Am surîs, încordarea mea trecuse, și i­-am zis:

— Hai să nu ne prefacem, nu mușc și nu mănînc oameni. Ai licitat, am fost de acord, e un joc. Dacă vrei să știi ceva, întreabă-­mă. Dacă ești curioasă, întreabă­-mă. Închipuie-­ţi că ne cunoaștem de multă vreme și totul va fi OK.

S­-a destins, astfel că seara a devenit agreabilă. Am spus un banc ușurel, a spus unul mai hardcore. Am rîs. Ne-­am găsit pasiuni comune, cărţi, filme și muzică. Așa că, atunci cînd chelnerul a venit să ne-­ntrebe de nota de plată, am mai comandat o sticlă de vin și am stat la palavre. Dintr-­odată, mi­-a spus că e de multă vreme cu ochii pe mine, că ar fi licitat pînă la capăt.

— De ce nu mi­-ai dat un telefon pînă acum? E total aiurea ce spui. Ce naiba...

A stat o clipă pe gînduri – să­-mi spună?, să nu­-mi spună? mi­-a zis:

— Un telefon e așa, ca un agaţament. Voiam să stau de vorbă cu tine, să te cunosc.

Nu știu de ce, dar vorbele ei mi­-au încălzit inima. Semăna, într-­un fel, cu iubita pierdută. Avea o voce scămoșată, aproape spartă, foarte senzuală. Mi-a întins mîna. I-am luat­-o cu blîndeţe. Atingerea a fost emoţionantă. M-­am mirat. Sentimentul mort înviase, am știut asta.

(din volumul Sânii verzi)

Florin IARU

Poet, din categoria contemporanilor clasicizați, Florin Iaru a debutat cu volumul de poezii Cântece de trecut strada (1981), apoi, alături de Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei și Ion Stratan, a semnat Aer cu diamante (1982), manifestul poeților optzeciști. Alte volume: La cea mai înaltă ficțiune, Înnebunesc și-mi pare rău, Poeme alese. De asemenea, scrie proză scurtă, adunată în volumele Fraier de București (2011), Povestiri cu final schimbat (2013), Sânii verzi (2017). Ține cursuri de creative writing, face parte din echipa redacțională a săptămânalului Cațavencii.

Paul Cernat despre "OPT motive"

Cartea săptămânii

Rinocerii de Eugène Ionesco. Recomandată de Cristi Nedelcu

Călin Teutișan, eminență a Literelor clujene

O nouă apariție ART, recomandată de

Liviu Szoke

Recitând din Novalis:

"Numai slăbiciunea organelor noastre și a legăturii noastre cu sinele ne împiedică să ne vedem într-o lume de basm. Toate poveștile sunt doar vise despre acel ținut natal, care se găsește peste tot și niciunde."

Video poem de Andreea Ghiță

__________________________

Carte recomandată de Doina RUȘTI

Povestirile lui Cristi Nedelcu pornesc de la inscripțiile de pe ziduri și sfârșesc în pură literatură cehoviană.

__________________________

Scriitori italieni vorbind despre literatura română. Torino, 2011

Marco Dotti, Mauro Bonanno, Marco Cugno

Clasic

Noutăți

Marian Coman, la apariția volumului Omulețul din perete, cu Doina Ruști, la Librarium TNB

Copyright © optmotive.ro