Unu 

Tarabele din piață sunt pline;

îmi atrag atenția murăturile

și mă gândesc cu ce le-aș mânca

gogonele, castraveți, ardei copți

ș.c.

Bătrânele din spatele tejghelelor

au mâinile obosite și mulțumite;

își așteaptă nesigure clienții

sperând să vândă măcar puțin

și că oamenii nu se vor mai otrăvi

cu produsele din hipermarketuri.

Doi

Telefoanele par lipite

de mâinile celor care stau în stație,

seara, pe frig.

Pielea mâinilor 

nu se mai irită

nici gândurile nu se deshidratează

În altă zi, prin oraș,

veneau spre mine

câteva umbre

un pocnet

o femeie care verifica mesaje

nu văzuse denivelarea trotuarului

dar a simțit-o, firește.

Trei

Mergeam pe un drum pietruit

și în fața mea călătorea un tânăr

cu înfățișare de păstor

auzeam sunetul pantofilor săi

pe fiecare bucată de piatră

ne-am oprit spre seară

lângă o mână de clădiri

ca cele din satele olandeze

din secolul șaptesprezece

spre seară cineva mi-a spus

să am încredere în omul acela.

O inundație a împrăștiat totul.

Era umed, întunecat

apa rece și plină de pești.

Am văzut puțină spumă.

Brusc am trecut într-un nou plan.

Patru

O adolescentă trăgea niște clopote

care nu scoteau niciun sunet.

Nu mi-a acceptat ajutorul

și nu m-a privit nici din greșeală

m-am rușinat.

Am așteptat totuși

un balaur cu flăcări

venea spre oraș.

Pe alte străzi,

oamenii alergau ca din pușcă,

iar magazinele erau golite

ca la comandă.

Cinci

nu-mi era bine

când mă îndreptam spre tine

mă obosea și era degeaba

erai la sute de kilometri

încercam să te scot din muchiile pereților

camerei mele

vântul știe unde te-aș fi aruncat