Revistă print și online

extremitățile mele sunt reci, mediul: ostil

antrenorul minții decide: vom întineri,

vom elimina voluntar trecutul și viitorul,

gândurile asociative, produse ale rațiunii.


uită, dar coordonat.


în vremea aceea, corpul creștea mai cu seama noaptea,

ferit de vești. să fi lăsat în urmă solzii și pielea

și poate aș fi scăpat.


în vremea aceea, o altă limbă creștea mai cu seamă ziua,

gard viu de asimilare. să fi lăsat în urmă tranșeele și minele

și poate aș fi scăpat.


voi folosi doar degetele de la picioare pentru a ridica obiecte mici:

un briceag, un ecou, o înșelătorie.


vom întineri și

voi uita.


în copilărie nu auzisem de cancer


văzusem, în schimb, leucemia

în tatăl tatălui, cu care uscam sâmburi de caise

pentru ca picioroangele vieții să defileze cât mai multe duminici la Cașin.


înaintăm în bolile celorlalți ca printre capcane cumplite în aerul tare.


tatăl tatălui, îmbrăcat în scurtă de fâș vara:

alungă țânțarii.


aici au căzut la datorie bărbații casei,

amânați. în această sufragerie, pe această masă,

fiecare pe rând a fost lipit, îmbinat, ambalat în vid și redat orizontului.


(dar ce este, în fapt, orizontul: calitatea de a nu fi ajuns)


tatăl tatălui stoarce morcovi până într-o zi, când se oprește:

dezarmează de inimă rea.

Iulia MODIGA

Sociolog, expert în comunicare, jurnalist. A publicat volumele de poezie Bagdad (2015) și Incendii (2017). Poeme sale au apărut și în publicații ca Stare de urgență, Revista la Plic, Tiuk!, Bucovina literară, Familia, Crevice etc.

în același număr