Kapetanissa

Mulți căpitani de haiduci aromâni, numiți klefți în grecește, furi în armânește sau armatoli, adică purtători de arme, au rămas în legende pentru lupta împotriva stăpânirii turcești. Dar una singură a fost Porumbița Munților, unica femeie căpitan de haiduci, numită de ziarul francez "Le Papillon" o Jeanne D'Arc a secolului al XX-lea.

În anul 1860 se năștea în comuna Siatista, la 28 km. de Kozani, în Macedonia de Vest, într-o familie de aromâni cu stare, o fetiță, singura între frați. A primit numele de Peristera (Porumbița). A fost învățată să tragă cu pușca, deoarece de multe ori femeile trebuiau să-și apere avutul și copiii, în absența bărbaților, plecați cu oile sau cu negoțul.

În anul 1878, în timpul războiului ruso-turc, Epirul, Macedonia, Thessalia și Creta, aflate încă sub stăpânire turcească, s-au revoltat, cerând alipirea la Grecia. Războiul s-a încheiat rapid, cu semnarea Tratatului de la San Stefano, însă căpitanii de haiduci și-au mobilizat cetele și au continuat lupta, abandonată de soldați. Ei nu voiau să fie sub otomani, nici alipiți la o Bulgarie mare, cum prevedea tratatul pentru zona Macedoniei.

Gulea Kraka, fratele mai mare al Peristerei, era căpitan de armatoli. Peristera urca la stână, cu mâncare pentru ciobani, dar în realitate, merindele erau pentru cei patruzeci de haiduci ai fratelui ei. Într-o zi, simțind că era urmărită, a reușit să scape de dușmani, pe cărările ocolite ale muntelui.

− Stai câteva zile cu noi, i-a spus Gulea.

Se pregăteau pentru o ambuscadă, fiind anunțată trecerea unui oficial turc spre Kastoria.

Peristera a insistat să participe, în virtutea reputației sale de bună țintașă, iar ideea s-a dovedit de bun augur, contribuind la victorie. A fost acceptată să rămână definitiv printre haiduci, primind straie bărbătești. Și-așa a început viața ei de luptătoare.

Ghinionul sau proverbialii treizeci de arginți l-au dat pe Gulea în mâinile turcilor. A fost torturat și, pe principiul "cine face ca el, ca el va păți,” a fost ucis în chinuri, jupuit de viu, ca exemplu pentru răsculați.

− Sunt fiică de celnic și urmașa de drept a fratelui meu, martir al libertății, le-a spus Peristera haiducilor. Este de datoria mea să-l răzbun și să-i continui lupta. Îmi rămâneți alături, credincioși? Îmi tai părul, pe altarul libertății, îmi iau nume de bărbat și nimeni în afară de voi nu va ști cine este căpitanul Vanghelis Spânul (Spanovanghelis).

După ce s-a ras în cap, și-a meritat numele de Spân, dar sub veșmintele bărbătești se afla o fată de șaptesprezece ani, care, în loc să se gândească la logodnă și la zestre, nutrea vise de libertate.

În seara aceea, luna s-a oglindit în lamele armelor cu care armatolii au jurat credință noului lor căpitan.

Turcii din garnizoanele din Kozani și Kastoria a u fost primele victime ale noului căpitan. Cei care-i omorâseră fratele au fost executați în chinuri. Curând, jandarmeria turcească din Tzoumas, Ptolemaida a luat foc, tot de mâna aceleiași cete. În Karayannina a fost ucis un întreg regiment turcesc, trimis împotriva lor. Așa s-a făcut cunoscut căpitanul Spanovanghelis. Niciun soldat turc nu putea să doarmă în pace de frica lui.

La un moment dat, s-a aflat că o fată, îmbrăcată bărbătește, lupta într-o ceată de armatoli. Au numit-o mâncătoarea de turci, apoi porumbița munților. S-a pus premiu pe capul ei.

Iarna, Peristera s-a îmbolnăvit. Urmărită de turci, cu febră mare, a intrat în biserica Sfântul Dumitru din satul natal, rugându-se pentru sănătate și victorie. Mitropolitul din Siatista, Agathanghelos, a ascuns-o, militând pe lângă autoritățile turcești să-i acorde clemență.

După amnistia obținută cu greu, Peristera s-a retras în casa părintească, trăind în pace, pentru o vreme. S-a tratat, și-a recăpătat forțele, iar când turcii și-au încălcat cuvântul, în anul 1882, înconjurându-i casa pe neașteptate, fără motiv, ea a reușit să fugă în Thessalia.

Erau și acolo cete de armatoli care luptau împotriva stăpânirii turcești. Una dintre ele era condusă de căpitanul Perdiki. După câteva acțiuni comune, acesta, cucerit de frumusețea și vitejia Peristerei, a cerut-o de soție. Cetele lor s-au unit. "O porumbiță s-a măritat cu un bărbătuș de potârniche", au comentat invidioșii, glumind pe seama numelor celor doi.

După o vreme, Perdiki a trecut în Grecia liberă, sperând să obțină sprijin pentru eliberarea Thessaliei și a Macedoniei. Peristera a primit vestea că soțul ei era la închisoare, pe insula Eghina, sub acuzația de tâlhărie. Ea era convinsă că, totul era o înscenare, Perdiki n-ar fi furat niciodată de la compatrioți. Neștiind cum altfel să-l salveze, s-a dus la Atena, obținând audiență la regele George I, pledând în favoarea soțului ei ca patriot, care a luptat numai împotriva turcilor, ca apărător al grecilor din Macedonia și Thessalia.

− Este adevărat că ai fost căpitan de haiduci și că ești neîntrecută în mânuirea armelor? a întrebat regele, nu prea convins de pledoaria ei.

Cum ea a confirmat faptele, regele a provocat-o la o întrecere cu pușca, pentru început, cu doi dintre ofițerii săi cei mai buni. Miza era eliberarea lui Perdiki, desigur.

N-a ratat nicio împușcătură, spre admirația tuturor, obținând iertarea soțului ei. S-au întors în Thessalia, continuându-și activitatea o vreme, căci nimeni nu haiducește până la bătrânețe.

Satul ei natal, Siatista, a fost eliberat de sub stăpânirea turcească în noiembrie 1912, în timpul Primului Război Balcanic. Peristera și soțul ei s-au stabilit acolo, ducând o viață îndestulată.

S-a stins din viață în anul 1938, la vârsta de 78 de ani. Satul Siatista i-a păstrat amintirea în cântece și a ridicat o statuie în cinstea leoaicei mâncătoare de turci.

Marina COSTA

Scrie poezie și proză scurtă, dar s-a făcut cunoscută mai ales prin monografii istorice și romane de aventuri, între care amintim Pribegii mărilor (2016), Echipajul (2018), Soarta mercenarului și alte destine (2019) etc. Premii: Premiul I, la Concursul Național de proză scurtă "Nicolae Velea" (2018), Premiul special "Fănuș Neagu" (2019).

Scriitori și creatori de ficțiuneOpinii și ideiCarteVizualConfesiuniPagina de literaturăInvitații lui ZenobNoua literaturăConvorbiri cosmopolitePoemele săptămâniiIstorii subiectiveDebutTraduceriTOPURIArhivă

Noua Literatură

Diana NECHIT scrie o literatură-hibrid, situată între poem și proză confesivă, texte suținute emoțional, experimente în spațiul complex al empatiei. Convinsă că ficțiunea are nevoie de schimbare, admiratoare deopotrivă a avangardei și a valorilor clasice, Diana aduce o solidă cultură naratologică și experiențe insolite, dintr-o copilărie petrecută în Congo. În ciuda imageriei care te contaminează prin insolit, la baza scrisului se află narațiunea. Puțini scriitori păstrează de la un capăt la altul scopul epic, legătura emoțională cu ceea ce numeam odată firul poveștii, iar Diana se află printre aceștia. Povestea, alcătuită din secvențe de poem, nu se îndepărtează nicio clipă de schema universală, a amintirilor despre copilărie, nu se pierde în exoticul artificios, nu trădează ideea de întoarcere în trecut, de reconstrucție epică.

Fragmentul publicat aici e un decupaj, un epos compozit, alcătuit din secvențe preponderent vizuale, care se leagă pe un tipar fidel rememorării și selectivității ei subiective.

Doina RUȘTI

Bogdan Tănase despre antologia lui Freeman

Cartea săptămânii

Cele mai bună texte noi despre California

o antologie de Freeman

Recomandată de

Bogdan TĂNASE

Black Button Books

N O U T Ă Ț I

Gala Premiilor GOPO va avea loc pe 29 iunie, la Verde Stop Arena

Detalii

Gala poate fi urmărită pe: Website: https://premiilegopo.ro/

Dar și pe paginile dedicate Premiilor Gopo, pe Facebook, Instagram sau YouTube

Radu Cosașu

Nominalizat la GOPO, alături de Cristina Ionescu

OPT motive - partener media, la Gopo

Touch Me Not - 9 nominalizări la GOPO(Gabi Suciu)

Lars von Trier. Un Dante al ecranului? - o cronică de Andrei Bulboacă

Prezentări & Cronichete

Javier Montes - Luz del Fuego (Lumină de foc)

Să spun drept, eu n-am auzit de Javier Montes (n. Madrid, 1976), până azi, deși a mai scris: The Hotel Life, After Henry James, Naufragiați în Rio, Partea a doua și Penultimii, dar noua lui carte e despre Dora Vivacqua, braziliancă revoluționară din anii ‘50, pionieră a nudismului, dansatoare, fondatoarea unui partid politic, candidată la președinția Braziliei, iubitoare de șerpi și autoare de romane moderne, deci o personalitate efervescentă. Montes susține că n-a fost niciun efort să se pună în pielea Dorei, pentru că el „este și vrea să fie foarte femeie”. Cartea este un quest detectivesc și o evocare a celei care și-a luat numele de Luz del Fuego după numele unei mărci de ruj. Ea a înființat primul club naturist din America Latină pe plaja Ilha do Sol (Insula soarelui), unde lumea intra complet dezbrăcată, chiar și politicienii și actorii celebri, ca Errol Flynn sau Elizabeth Taylor (sau așa circulă legenda, care mai susură și că Jayne Mansfield nu i-a convins să intre doar topless). Brazilia este prezentată ca o țară bipolară, oscilând mereu între dorința de modernitate și impulsurile reacționare.

Alexandra NICULESCU

În numărul acesta semnează

Recomandări OPTm

Văd, văd o mie de maimuțe
privind prin sticla care mă separă de tine

(Ben MAZER , în traducerea lui Dan SOCIU)

Cronică de Anca Eftenie

BOTANICA

lui Sim. Fl Marian

Noutăți

Anul BEETHOVEN

BESTSELLER

Inscrierile pentru Conferința de Antropologie Urbană, ed a 6-a,

- se prelungesc până pe 1 iulie. Mai multe informații, pe pagina conferinței, Muzeul Municipiului București (Palatul Suțu)

EDITURA UNIVERS

ARE CELE MAI MARI REDUCERI

Copyright © optmotive.ro

Echipa