Ziua începuse cum nu se poate mai bine pentru gândacul negru de bucătărie. Se ghiftuise cu niște firimituri și acum stătea pe masă cu toracele în sus, mișcând haotic din piciorușe. Dar deodată începu să se simtă ciudat. Piciorușele lui fragile se transformau treptat în mâini și picioare, iar trupul lui în trup de om, solid, voinic. Fără să vrea, deschise gura și se auzi vorbind – ce naiba mi se întâmplă! Imediat îi căzu fisa – sunt om, m-am transformat în om, ce oribil! Urăsc oamenii, ei vor să mă extermine! Oare acum o să-mi extermin și eu frații mei, gândacii de bucătărie? Oare o să ajung un criminal vinovat de genocid? Fiind ditamai omul, masa abia îl mai susținea și se prăvăli la podea. Se ridică sprinten. Am chef să alerg, zise cu voce tare și se miră că îi sună destul de plăcut vocea umană pe care o detesta și tremura de groază când o auzea pe vremea când era doar un gândac de bucătărie. Ieși afară. Începu să alerge inspirând aerul răcoros al dimineții. O fată trecu pe lângă el alergând și îi făcu un semn amical cu ochiul. El nu pricepu mai nimic, ba, mai rău, i se păru ceva pervers, ofensator. Ciudate mai sunt reacțiile oamenilor! Oftă în sinea lui, dar întoarse capul după fată și i se păru atrăgătoare. Alergă după ea și îi zise – nu te supăra, aș vrea să te invit la o firimitură de mâncare, e delicioasă, te saturi pentru o jumate de zi! Fata îl privi de parcă era nebun și îi zise aspru – du-te și te caută! Apoi o luă la fugă, accelerat, de data asta. El se gândi – deci trebuie să mă caut! Dar asta și vreau! Eu sunt gândac de bucătărie, nu om, și nu mă regăsesc nicăieri, fata are dreptate, trebuie să mă caut! Se întoarse tot în fugă acasă și începu să se caute prin toate cotloanele unde se ascundea când era gândac. Dădu peste alți gândaci, care, cum îi văzură fața de om, se făcură nevăzuți, de parcă văzuseră o creatură de coșmar. Degeaba îi chemă cu glas prietenos. Toți gândacii se infiltraseră prin crăpături și nici măcar din antene nu mișcau. Sunt o creatură de coșmar, până și frații mei sunt îngroziți de mine! Trebuie să mă regăsesc. Se întinse pe podea cu mâinile și picioarele desfăcute și începu să lingă cu limba firimiturile de mâncare. Otrăvite.