După oprirea noastră în Campo San Polo – a doua cea mai mare piață din Veneția, după Piazza San Marco –, unde am savurat cele mai bune gustări venețiene și ne-am relaxat la lumina felinarelor, într-o frumoasă seară de vară, este timpul să ne pierdem printre străduțele cartierului San Polo, cel mai mic dintre cele șase sestieri ale Veneției, dar și unul dintre cele mai vechi și mai pline de viață.

Situat în inima orașului, acest cartier istoric este un important centru comercial și social, plin de ateliere artizanale tradiționale și de bàcari, taverne tipice venețiene. Numele cartierului vine de la Campo San Polo și de la biserica omonimă, dedicată Sfântului Apostol Pavel. În sestiere San Polo poți descoperi numeroase locuri și monumente impresionante. Campo San Polo, folosit în trecut pentru spectacole, jocuri și sărbători populare, este astăzi un loc de întâlnire relaxant, înconjurat de splendide palate nobiliare. Dacă tot ne aflăm aici, nu trebuie să ratăm Chiesa di San Polo, biserică ale cărei origini datează din secolul al IX-lea (837), modificată în stil gotic târziu în secolul al XV-lea, inclusiv prin portalul atribuit lui Bartolomeo Bon, și renovată în manieră neoclasică în 1804, sub îndrumarea arhitectului Davide Rossi. În interior putem admira opere reprezentative ale picturii venețiene: Ultima Cină (Ultima Cena) și Adormirea Maicii Domnului (Assunta e Santi) de Jacopo Tintoretto, Logodna Fecioarei (Sposalizio della Vergine) de Paolo Veronese, Fecioara i se arată Sfântului Ioan Nepomuk (1754) de Giambattista Tiepolo și ciclul Via Crucis (1749), expus în Oratoriul Crucifixului, de Giandomenico Tiepolo. După ce ne-am bucurat ochii și sufletul cu aceste capodopere, pornim spre Mercati di Rialto și Ponte di Rialto, podul care leagă San Polo de San Marco peste Canal Grande.

Dar până acolo ne vom opri la Basilica di Santa Maria Gloriosa dei Frari, Scuola Grande di San Rocco, Scuola Grande di San Giovanni Evangelista și casa celebrului dramaturg italian Carlo Goldoni.

Basilica di Santa Maria Gloriosa dei Frari este o biserică maiestuoasă în stil gotic venețian, care adăpostește capodopere de o valoare inestimabilă, inclusiv celebra Assunta (Înălțarea Fecioarei) a lui Tițian, precum și monumentele funerare dedicate lui Tiziano Vecellio (Tițian), renumit pictor al școlii venețiene din secolul al XVI-lea, și lui Antonio Canova, unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai neoclasicismului în sculptura europeană. Comparativ cu Basilica di San Marco, aceasta oferă o atmosferă mai intimă, dar la fel de monumentală. Dar știați că bazilica a găzduit, la 28 noiembrie 2008, un concert susținut de grupul psaltic Stavropoleos al Mănăstirii Stavropoleos din București?

Grupul, condus de arhidiaconul Gabriel-Constantin Oprea, a interpretat muzică de tradiție bizantină – tropare, stihiri, irmoase, psalmi și colinde –, într-un eveniment dedicat Zilei Naționale a României. În cadrul aceleiași serii de manifestări culturale, la 13 decembrie 2008, Institutul Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția a prezentat și volumul Icone su vetro di Sibiel.

Il Museo Zosim Oancea, de Giovanni Ruggeri, cu o postfață semnată de Dorin Oancea. După ce am admirat capodoperele găzduite de Basilica di Santa Maria Gloriosa dei Frari și ne-am imaginat, pentru o clipă, glasurile membrilor grupului Stavropoleos răsunând sub bolțile ei, ne continuăm călătoria spre următoarea destinație: Scuola Grande di San Rocco.

Cu soprana Rodica Vica, prin Veneția

Situată la câțiva pași de Basilica di Santa Maria Gloriosa dei Frari, Scuola Grande di San Rocco este unul dintre cele mai extraordinare monumente istorice ale Veneției. Fondată în 1478 ca o confraternitate caritabilă laică, a devenit una dintre cele mai bogate din oraș, datorită prestigiului dobândit prin păstrarea relicvelor Sfântului Roch, protector împotriva ciumei.

Clădirea este renumită în întreaga lume pentru extraordinarul ciclu de aproximativ 60 de picturi realizate de Jacopo Tintoretto și integrate în ansamblul arhitectural pentru care au fost concepute. Artistul a lucrat aici peste douăzeci de ani, între 1564 și aproximativ 1588. Datorită impactului vizual și unității artistice a interiorului, Scuola Grande di San Rocco este supranumită "Capela Sixtină a Veneției". Dar știați că spațiile sale istorice au găzduit și un concert dedicat Zilei Naționale a României, în 2023, susținut de Orchestra de Cameră Lyra Gorjului din Târgu Jiu? Sub maiestuoasele bolți ale monumentului venețian au răsunat acordurile orchestrei, aducând o fărâmă din sufletul românesc în inima vibrantă a Veneției.

Gata cu visarea și cu momentele de tihnă din acest monument extraordinar. Este timpul să ne continuăm călătoria prin micul și vibrantul cartier San Polo, să scotocim fiecare cotlon, fiecare curte și să străbatem străduțele înguste.

Următoarea oprire este Scuola Grande di San Giovanni Evangelista, o altă clădire importantă a cartierului. Fondată în 1261, confraternitatea a lăsat în urmă o adevărată bijuterie arhitecturală, care cuprinde peste șapte secole de istorie, artă și devoțiune venețiană. În 1369, Scuola Grande di San Giovanni Evangelista a primit o relicvă a Sfintei Cruci (Reliquia della Vera Croce), păstrată într-un prețios relicvar gotic. Aceasta a inspirat un celebru ciclu renascentist de pânze, înfățișând miracolele sale, realizate de maeștri precum Gentile Bellini și Vittore Carpaccio și aflate astăzi la Gallerie dell’Accademia. În sălile somptuoase ale monumentului pot fi admirate picturi ale unor artiști venețieni precum Tintoretto, Palma cel Tânăr, Tiepolo și Longhi. Confraternitatea a comandat de-a lungul timpului și alte lucrări importante, inclusiv unele ale lui Tițian, păstrate astăzi în alte colecții. Scuola Grande di San Giovanni Evangelista face parte dintr-un complex monumental care cuprinde și biserica omonimă și spații folosite pentru manifestări culturale. Dar știați că aici se organizează congrese, expoziții temporare și concerte? Povestindu-vă câteva frânturi din istoria monumentului, gândul mă poartă către o amintire dragă: seria de concerte susținute în vara anului 2015 de soprana Rodica Vică și Venetia Antiqua Ensemble.

A fost o întâlnire memorabilă între muzică și trecut, în care timpul părea, pentru o clipă, să se oprească, lăsând în urmă doar ecoul muzicii.

Dar este timpul să pășim din nou în zgomotul Veneției. Ne îndreptăm spre Casa di Carlo Goldoni, iar în Campo San Tomà ne oprim puțin să ne răcorim la una dintre fântânile venețiene. Este vară la Veneția, umiditatea este ridicată, așa că popasul este binevenit. Apoi intrăm într-una dintre cele mai frumoase case ale orașului, pentru a descoperi locul unde s-a născut celebrul dramaturg și libretist italian Carlo Goldoni. Casa, cunoscută istoric sub numele de Ca’ Centani sau Palazzo Centanni, este un exemplu remarcabil de palat gotic venețian de dimensiuni modeste, construit între sfârșitul secolului al XIV-lea și începutul secolului al XV-lea. Clădirea se remarcă prin fațada sa curbată, orientată spre Rio de San Tomà, dominată de o fereastră elegantă cu patru deschideri (quadrifora) și arcuri trilobate, specifice stilului local. Inima palatului este curtea interioară pitorească, unde o scară exterioară impunătoare din piatră de Istria, sprijinită pe arcuri gotice, urcă spre etajul principal (piano nobile), pe lângă o fântână veche. La interior, structura păstrează saloanele tradiționale de trecere (porteghi), transformate astăzi într-un muzeu care recreează atmosfera teatrală a Veneției din secolul al XVIII-lea, adăpostind mobilier de epocă, picturi inspirate din viața cotidiană și obiecte teatrale. Piesa de rezistență a colecției este teatrul de marionete din secolul al XVIII-lea, provenit din Palazzo Grimani ai Servi, o fereastră magică spre lumea teatrului venețian. Dar știați că în casa unde, în 1707, s-a născut Goldoni a avut loc și un eveniment cultural românesc? În 2010, când Casa Română de la Veneția împlinea 80 de ani de la fondarea sa de către istoricul Nicolae Iorga, aici s-a desfășurat, la 9 iunie, colocviul "Viața în Settecento: între Veneția și Transilvania".

Evenimentul a reunit specialiști români și italieni, care au prezentat stilul de viață și spiritul secolului al XVIII-lea în cele două spații, urmărind identificarea unei matrici culturale comune, pornind de la mărturiile artistice și culturale baroce. După această incursiune în timp și spațiu, ne continuăm plimbarea, nu înainte de a admira vitrinele magazinelor de pe străduțele înguste și de a savura un gelato.

Cu mama la un Spritz Aperol la Mercati di Rialto

Am savurat un gelato al limone, ne-am răcorit la umbra străduțelor, am traversat câteva poduri și am ajuns la Mercati di Rialto, cea mai cunoscută piață alimentară a Veneției și una dintre cele mai vechi piețe comerciale ale Italiei. Numele Rialto derivă din Rivoalto, vechea denumire a nucleului insular pe care s-a dezvoltat Veneția, o zonă de teren mai înalt, ferită de inundații.

Încă din secolul al XI-lea, zona San Polo și Rialto a devenit centrul comerțului pentru Serenissima, unde ajungeau condimente, țesături, fructe, legume și pește din întreaga lume. De-a lungul secolelor, această piață a căpătat tot mai multă importanță, devenind adevărata inimă comercială a orașului. Aici se concentrau atât activitățile administrative, cât și cele comerciale, iar în apropiere se afla și hambarul orașului. În timp, piața a fost organizată pe sectoare: Erbaria, pentru fructe, legume și ierburi aromatice; Naranseria, unde se vindeau citrice; Beccaria, pentru carne; Pescaria, dedicată peștelui; Casaria, pentru brânzeturi și untură; Ruga degli Oresi, pentru bijuterii; Ruga degli Spezieri, pentru mirodenii și mărfuri exotice. În jur existau străzi ale cizmarilor, tâmplarilor, pălărierilor și ale altor meșteșugari. În 1514, un incendiu violent a distrus o mare parte a zonei, care a fost apoi reconstruită și reorganizată. Astăzi, între punctele sale de atracție se află Erbaria, Pescaria și Campo San Giacometto di Rialto. Loggia della Pescaria, cu vedere la Canal Grande, pare antică, însă actuala clădire datează de la începutul secolului al XX-lea. A fost realizată în stil neogotic, după proiectul pictorului Cesare Laurenti și al arhitectului Domenico Rupolo, și inaugurată în 1908. Se armonizează cu arhitectura din jur, iar capitelurile evocă elemente ale lagunei și ale vieții marine, precum bărcile și căluții de mare.

Dar să vă spun ce-mi place mie cel mai mult în această zonă plină de istorie: un loc foarte aproape de Ponte di Rialto, pe malul Canal Grande, unde poți savura un spritz cu Aperol, admira lumina soarelui care apune pe fațadele palatelor venețiene și urmări traficul de pe canal, de la vaporetto și bărci până la gondolele pline de turiști fascinați de imaginea desprinsă parcă dintr-un tablou de Canaletto. O, ce după-amiază minunată poți petrece aici!

După vizita la Mercati di Rialto, pornim să prindem apusul de pe Ponte di Rialto, unul dintre cele mai fotografiate locuri ale Veneției. Traversăm Campo San Giacometto, unde se află biserica San Giacomo di Rialto, considerată, potrivit tradiției, cea mai veche biserică a orașului, fondată în anul 421, deși prima atestare documentară este mult mai târzie. Ne oprim să fotografiem celebrul Gobbo di Rialto (Cocoșatul din Rialto), statuia de piatră din secolul al XVI-lea, asociată cu proclamarea publică a legilor și anunțurilor Serenissimei.

Apoi grăbim pasul printre magazinele de bijuterii de pe Ponte di Rialto, pentru a găsi un loc bun de unde să facem o fotografie sau un selfie, chiar la apus, pe unul dintre cele mai vechi și mai renumite poduri ale Veneției. Cu această imagine feerică, plimbarea noastră prin sestiere San Polo se încheie.

Sper că v-am făcut curioși să vedeți cu ochii voștri locurile pline de povești din cel mai mic cartier venețian.

A presto, până la următoarea noastră plimbare prin sestiere Dorsoduro!