59 / 12 aprilie, 2021

Mihók Tamás: mulează-te pe umbra mea

Mihók Tamás locuiește în chirie la ultimul etaj al unui bloc fără lift. Datorită pereților de carton ai monolitului, a ajuns să cunoască numele tuturor vecinilor. Stalker cum e, i-a căutat pe Facebook. În unele zile de weekend, când află despre ei de acolo că sunt plecați în concediu, Tamás își prelungește somnul, visând fotbal și plimbări izbăvitoare pe malul Crișului. mai mult

#rever de verde [multiplicare]

de câteva nopți încoace

visez o albie secată

una cu mănunchi de rădăcini înșirate de stânga și de dreapta mea

și pe mine înaintând strâmb – nedumerit – prin ea

mi se întâmplă ceva

dar cu cine

și ce mai exact

cabana de la marginea pădurii

e mereu acoperită de o pată neagră

mă cheamă la ea o voce feminină autoritară

ce fericită e și ce citită

mixează lexic de mă sparge

ce profesoare am supărat în trecut – nu derulez – înaintez strâmb

când sar peste baraj gâfâi spiralat

ar trebui o mai mare precizie a liniștii să decriptez

să trec pe curat

tot ce lipsește dacă ridic privirea

iertați-mă eu nu cunosc aceste limbaje

și poate că nu mă-ntorc de teamă că s-a resorbit deja tot ce-am gândit

dacă ați străluci puțin

poate că mi-ați înțelege diversiunea

și nu e nevoie să știu ce raport de putere mă leagă de dumneavoastră

știu că întreprindeți ceva

ce vă face să credeți că mă exploatați?

mulțumesc că vă redresați

mutilându-mi himera

zona de obicei e ticsită de turiști

dar când mă identific – ce bizar

ei dispar

eu nici nu șed

nici în picioare nu stau

și cred

că mă urmăresc de undeva mediat

dar nu fac din asta caz

mă susțin și ei cum pot

ținându-mă în vis treaz

de câteva nopți încoace

reiau drumeția din noaptea precedentă

nu-i exclus să fi fost într-o tabără

cu multă vodcă și lacrimi și lumini difuze

am încredere în rădăcini solul e bine fixat

iar dacă barajul se va ridica

și se va umple albia

vocea se va-ngrijora

că n-am să scap

și se va arăta

enigma s-o strice

sau poate că totul

e unic și stabil

și doar visul își face de cap

în propria sa matrice

econfesii

eram foarte traumatizat

și cum mă dominau ele, peisajele

structuri aparent rezistente

cu balustrade cromate

cu vitrine umplute ochi cu suveniruri

unde nu cunoșteam limba

băteam în preș cu ghetele

un mic joc psihologic

am văzut asta la portari

înainte să încaseze gol din penalty

băteam și-n podea cu ghetele

și vânzătoarele nu se mai lingușau

înțelegeau că am RITM LĂUNTRIK

cu care mândru defilez

sau că-s prost grămadă

sau doar est-european naiv

iar dacă-mi suflam și-n palme

oftând adolescentin

puteam spune la sfârșitul zilei

că am adus ambianței PLU\$VALOAR €

târziu am aflat că natura trebuie lăsată în pace

că nu trebuie pironită-n polistiren

alături de cioturi născocite

că natura e mai nebiodegradabilă

decât polistirenul și cere mai mult respect

foarte traumatizat eram

plecase deja a treia iubită cu erasmus

și dacă bunica văduvă nu-l visa

pe bunicu implorând-o

să mă mai ghiftuiască

îmi contrăgeam din nou

tot ESKAPISMUL în FIKAT

(niciodată n-am bănuit nimic

și iată-le azi EMPLOAYEÉTZE de top

bâiguind în clipuri promoționale

mimica lor din trenurile jegoase

nu le-a fost de ajuns)

dar ce noroc că m-a răbdat natura

că m-a lăsat s-o studiez

ce noroc că șopotul ei

m-a făcut să înțeleg că mila și păcatul

sunt unități de măsură politice

aș fi putut sfârși înțepenit

în câmpul magnetic al masochismului

aș fi putut sfârși înțepenit DRQ

consiliere

te iubesc când îmi faci capul calendar

din cauza acestui neam

care nu respectă simplele

reguli de igienă corporală

când îmi trăncăni în limba unei țări

în care strămoșii mei

s-au trezit peste noapte

și de care chiar dacă

nu aparțin sangvinic

pot spune cu certitudine că aparțin

prin osmoză lingvistică

nu te teme iubito voi dezvolta un plan

am legat trei săptămâni

de nesomn m-a tras curentul

în toate autocarele atlassib

nu te teme nervii mei stomacali

încă mai pot duce nedreptăți

căci ele scriu poeme

care chiar dacă nu au capacitatea

să ne plătească facturile

se mai întâmplă să

lumineze în întuneric

ține bine minte iubito

în colțul ochilor noștri

câmpia nu va mai goni

și nu vom mai năpârli

de soarele balcanic

dacă tu apostrofezi

conductorița taximetristul

asistenta recepționerul

pe toți australopitecii cyborgi

datorită cărora ne permitem

o fâșie de gazon în stațiune

teama ta sanitară iubito

îmi provoacă teama de pâcla rea

despre care se zice

că răsare din neant

te ademenește te copleșește

îți acoperă cugetul

ca o siguranță de priză

iubito ți-am adus din burg

magne b6 apă alcalină săpun antibacterian

clăbucește-te fă gargară

și mai dă-i în fras

părinți nu am nici religie

sau scânteietoare argumente de psihanaliză

de teama chiriei

am tras fermoarul cortului

mai bine mulează-te pe umbra mea

în seara asta gândaci mari

gândaci căcănii

cu antene striate

se vor strecura în grădină pe lujeri

vor căuta

să ne consilieze

idiletă

am văzut bătrânii de pe lavițele țării

cum abandonați de fiice și fii mutați în capitală

să scrie cod în cuboide gigant

se zgâiesc la trecători

cât e ziua de lungă

doar briza mastodonților

mai mușca din ei le electriza

baticurile și sacoșele de rafie

am văzut cristoși sfrijiți atârnând

c-un singur omoplat de cruce

fântâni otrăvite de primari în funcție

ogrăzi fără câine

acoperite cu pălămidă și mohor

acoperișuri

cu structuri roase de carii

și fără coș

familii de țigani pășeau pe uliță calculat

se aciuau ba la magazin

ba subt streșinile bisericilor penticostale

își clătinau capetele-clop cu iuțeală

pocneau din degete ca niște gospodari

satisfăcuți de recoltă

clefăiau onomatopee

superlative apelative

purtau haine de firmă

colbul le acoperea

trei sferturi din ciocate

dar curelele lor continuau să lucească

în soarele de septembrie

în soarele transilvan

care se apleca seară de seară

să îi lege la șiret

am văzut haine întinse pe gard

bluzițe mici și roz cingătoare

cămăși și chiloți

sticle borțoase la gura pârâului

și la marginea holdelor

plozi cu solzi tuciurii pe stabilopozi

acolo unde am intuit marea

retrasă acum trei ere în geosferă

ce încântare etanșă

înțepenită-n gât

să vrei să strecori tu venetic

o lege nescrisă un zvon

ceva capabil să întoarcă pagina

fără ca a doua zi să-l vezi în șanț

ațintindu-și la tine ochii umflați

întredeschiși mahmur

квас

aseară mi-am luat o sticlă de cvas

de la magazinul rusesc din dorobanți

și mi-am amintit de căminul de minoritari din budapesta,

acolo gustasem prima oară licoarea sovietică.

colegu’ de cameră ucrainean mi-a dat atunci

petul turtit din care băuse tot palierul,

na, bea și tu, mi-a zis, ăsta e sucul nostru național,

cu ăsta ne răcorim după calistenice.

tot în seara aia, în camera noastră

cu miros pregnant de șosete și portocale

a dat buzna rapperul căminului,

venind glonț la mine: bă, tu ești POIETU’?

era mangă și m-a luat de guler,

rânjindu-mi larg cu buzele lui dăbălăzate,

dacă ești șmecher, spune-mi și mie

cum ți se par versurile astea,

și mi-a precipitat inepții xenofobe,

curva de ăla, curva de ălalalt,

dintre dinți îi sclipea fals ceva

ce aducea c-un diamant.

m-a intoxicat,

dar ca să nu mă prezint cu vânătăi a doua zi,

la examen, i-am complimentat o rimă

despre care am zis că e

ERUDITHĂ.

s-a lăsat cu hohote,

și-n timp ce-mi aranjam gulerul,

i-am promis rapperului că îl voi publica

într-o revistă

cu sediu îndepărtat

(una

inexistentă).

Mircea Dan DUȚĂ

Poet, filmolog și traducător, autor de expresie cehă. A publicat trei volume de poezie (două la Praga și unul la București), volume și articole de specialitate (teoria și istoria filmului, analiză literară), numeroase traduceri, cu focus pe poezia și teatrul contemporan din Cehia, Slovacia, Polonia și Bulgaria. Creația sa este tradusă și publicată în peste 15 țări, fiind prezentă în prestigioase reviste și antologii internaționale. Membru al PEN Club-urilor Cehia și România. Produce și moderează evenimente culturale în Cehia, Slovacia și România, colaborează cu mai multe reviste de cultură și festivaluri din Europa, America și Asia.  

în același număr

ISTORIA VIE A LITERATURII ROMÂNE

(Anii 90.Anii 2000: 1998-2005. Anii 2005-2007. Anul 2008-2009. Anii 2009-2011. Anul decăderii - 2012. Prin cenușa imperiilor - 2013-2019.)

PS. Vă așteptăm cu amintiri, opinii, comentarii - să scriem împreună istoria literaturii postdecembriste.

NOUA LITERATURĂ

Mina DECU scrie poeme care pornesc de la imaginea simplă, de o banalitate căutată, pentru ca apoi fiecare umbră a iconului respectiv să se deschidă spre perspective umane complexe, dublate de o rafinată psihologie a gesturilor ori de rememorări mozaicale, pentru a se alcătui într-un mod extrem de ingenios într-o „poveste”, susținută discret de emoții. Cerebrale, ostentativ analitice, poemele Minei propun un stil epic și o viziune asupra întregului.

Doina RUȘTI

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Recomandată de Mihai ENE

LITERA

Trafika Europe: [Women in Translation]

CĂRȚI NOI

LITERA

NU UITAȚI

de Scena digitală

Hyperliteratura

citeste.ro

Curtea-Veche

Edgar Morin

Editura Casa Cărții de Știință

Eveniment editorial: Sonata pentru acordeon de Radu Aldulescu

LITERA

VIAȚA Culturală

Cristina Bogdan & Filip-Lucian Iorga, discutând proiecte culturale, în prodecanatul Facultății de Litere, București. În toamna lui 2019.

IN CURÂND

Credem în imagine și de aceea nu ilustrăm textele de literatură, ci le personalizăm cu secvențe din viața scriitorului, cu poze de la lansări sau de la alte evenimente care făceau până nu demult parte din viața noastră normală. Creatorul de ficțiune este un om viu, mai important decât relația simbolică din mintea unui ilustrator.

Copyright © optmotive.ro