Vin, ca și dumneavoastră, dintr-o țară coruptă, aculturală și mică, dar scuturată, periodic, de frisoane fie de grandoare, fie de smerenie colectivă, ambele fenomene provocate de evenimente exterioare, fără legătură cu situația ei. O enclavă în care nu există valori sau idealuri, un teritoriu în care, până acum vreo treizeci de ani, nu exista nici măcar hrană... Nu mă regăsesc în nici o generație, nu sunt partizanul nici unei mișcări sociale sau politice (deși îmi păstrez, desigur, o opțiune empatică față de stânga progresistă și laică), sunt blazat doar atât cât să fac o bună impresie în cercurile intelectuale, cu ...

În romanul său cvasi-autobiografic Citind Lolita în Teheran, Azar Nafisi, profesoară, traducătoare, critic literar și scriitoare iraniană povestește, prin intermediul câtorva autori anglo-americani, experiențele prin care a trecut ca tânără intelectuală întoarsă de la studii din SUA în chiar zorii Revoluției din 1979, cea care a început cu înlăturarea Șahului și s-a încheiat cu instaurarea Republicii Islamice Iran. Om de stânga, animată de valul revoluționar ce străbătuse în ultimele două decenii și Statele Unite, Azar Nafisi se implică și urmărește mișcările studențești, modul în care se raportau la textele literare niște tineri pentru care politica, puternic impregnată ideologic și/ sau ...

Pe Speranța am întâlnit-o într-o noapte de toamnă. Eu alergam bezmetic pe o șosea, iar ea visa în Cetatea Băniei. Pe unde ești Zenob? - a vrut ea să știe - nu cumva alergi după manuscrise? Și-apoi mi-a povestit despre o carte veche, în chirilice, cu muchii aurite și coperți cartonate. La fiecare filă emana niște aburi, pânze subțiri, cețoase, colorate în nuanțe de verde și de albastru, care luau forme nemaivăzute, de fauni, zâne ori de cai zburători, iar de cât o citise, se umpluse Craiova de aceste spectre bizare, pe care am apucat să le văd, nu mult ...

Domnule Profesor Ion Bogdan Lefter, sunteți de ani buni directorul Școlii Doctorale a Facultății de Litere. Cum ați caracteriza această instituție? Îți răspund cu plăcere, dragă Cristina Bogdan, înțelegând perfect linia întrebărilor tale (le-am citit pe toate înainte de-a mă apuca de scris, asta fiind formula, nu a unei conversații „pe viu”!). Să ne „deconspirăm” din start: „stau de vorbă” o fostă studentă cu fostul său profesor, astăzi colegi la Facultatea de Litere a Universității din București. Tu ești acum prodecan, după ce ai condus Departamentul de Științe ale Comunicării, din care face parte și secția de Comunicare și Relații ...

Îmi spui să-ți scriu ce mai fac cum se adună zilele după ce anii s-au scăzut dintr-un depozit unde paznicul nu lasă pe nimeni să pătrundă o misiune care umflă de rîs broaștele pe lîngă zid în așteptarea ploii: un copil cu stropitoare și o elice de unde porni vîntul ce doborî Troia: așa trecu vara valpurgică împărăția ierbii pe țigle sub care strigă Nas-Lung că vrea să treacă dincolo cu buzunarul plin de nasturi și gămălii de ace de partea revoluției la modă – o paiață-taximetrist cerșindu-și dinții și privilegiile de la statul social: ficat de urs presat în ...

Tema avorturilor clandestine din perioada comunistă și-a creat doi poli puternici în literatura română, fiecare cu propriul habitat estetic. De o parte avem Fantoma din moară, inconfundabila parabolă neogotică a Doinei Ruști, roman situat într-un bazin semantic (așa cum definește conceptul Gilbert Durand) ce-l înrudește, pe filieră central-europeană, cu Sinistra lui Adam Bodor și Satantango al lui Laszlo Krasznahorkai. Iar la celălalt pol, afișând un neorealism sobru, se află binomul Provizorat – Fontana di Trevi, prin care Gabriela Adameșteanu și-a impus un sigiliu pe micile conflagrații conjugale risipite în deșertăciunea istoriei. Se presupune, deci, că forțarea unei breșe între acești ...

Mi-e foarte greu să mă hotărăsc asupra „locurilor” pe care le vom vizita astăzi. Trebuie să fie suficient de inspirat ca să vă facă să visați, dar și suficient de bine proporționat ca să-mi servească de cap de linie, de punct terminus al acestei mini-călătorii marsilieze. Și ce altceva ar fi mai potrivit decât un final muzical!? Dacă adjectivul „popular” pare indisociabil de orașul Marsilia, nici repertoriul muzical nu pare străin de acest determinant: de la opereta anilor 1930-1940 la rap-ul cartierelor din nord al anilor 2000, cu un mic detour prin imnul național, cântecul marsiliez se inspiră din climatul ...

S-a trezit într-o dimineață cu sentimentul că totul ar putea să iasă bine până la urmă. Nu că lucrurile n-ar fi fost în regulă cu viața lui în general. Era vorba de altceva, care nu ținea neapărat de chestiuni materiale sau de cât de bine se va descurca în cutare afacere. Era ceva cu totul diferit, și tocmai senzația asta îi dădea o satisfacție ciudată, un fel de plenitudine a simțurilor. O stare de bine venită de niciunde, de care se bucura ca un copil în timp ce privea pe fereastră la lumina care se împrăștia ca o pulbere în ...

  De curând am dat peste niște liste întocmite de spanioli în care fiecare alege o carte care a fost așa, un fel de bum în viața lor, un antes y después (înainte și după), cum le place lor să spună, și acolo sunt cot la cot: Patria și Solenoidul (da, chiar el). Să nu mă îndepărtez, pentru că sunt multe de spus și pentru că e o carte serioasă de peste șapte sute de pagini și mai îmi plac și citatele. În primul rând, ca să alegi o temă ca ETA trebuie să ai mult curaj și multă informație. ...

Ne-am trezit în plină revoluție a zăpezii, steagul ei alb flutură peste toate, peisajul a dispărut, nici măcar un șoarece nu punctează golul, și după aceste ferestre clădirile guvernamentale sunt îngropate, școlile și bibliotecile îngropate, poșta s-a dus sub nămeții tăcuți, calea ferată delicat blocată, lumea a căzut în uitare. În curând, o să-mi pun cizmele și-o să pășesc afară ca pe apă, câinele meu o să salte ca un delfin și eu o să scutur o creangă încărcată, un duș rece peste amândoi. Deocamdată sunt un prizonier benevol al casei, un simpatizant al cauzei anarhiste a zăpezii, O să-mi ...

Spre sfârșitul secolului al XIX-lea literatura americană a început să se regândească pe sine ca un corpus de texte care ar putea fi organizate și ierarhizate, iar scriitori ca William Dean Howells sau Henry James au încercat să o definească sau să-i dea direcție. Sunt înființate instituții cu scopul de a selecta autori reprezentativi și lucrări demne de posteritate. Institutul Național de Arte și Litere a fost fondat în 1898 pentru a deveni în 1904 Academia Americană de Arte și Litere, o instituție formată din 250 de membri, organizată după modelul Academiei Franceze. Aceste instituții acordă premii literare cărora li ...

Un an școlar atipic începe în contextul crizei actuale în Sănătate, iar realitatea din școlile românești nu ne dă motive de optimism. Corect ar fi să vorbim și despre criza în Educație (și nu doar cu câteva zile înainte de redeschiderea școlilor), fiindcă este cel puțin la fel de importantă ca cea legată de pandemie. În contextul în care jumătate dintre instituțiile de învățământ din mediul rural încă mai au toaleta în curte și doar 7 din 10 copii merg la școală, Mereu m-am gândit că BookLand, asociația pe care o conduc, ar trebui să se implice și am decis ...