Scandalosul personaj Gog al lui Giovanni Papini vorbește, într-un rând memorabil, despre capodoperele literaturii. Obținând o listă credibilă a acestora, certificată apoi de experți, se apucă să le parcurgă metodic și conștiincios și, imun la influența culturală a acestora, le descoperă scăderi scandaloase. Ca profesori de literatură, cu toții am primit întrebări de la novici sau neinițiați într-ale literelor, chestiuni mai ales privitoare la cei mai mari dintre cei mari. „Care sunt cele mai importante opere din istorie?” a fost o întrebare care mi s-a pus constant, atât în România, cât și, fapt inițial surprinzător, devenit apoi de-a dreptul firesc, ...

La fiecare început de octombrie, spațiul cultural românesc intră în febra premiului Nobel pentru Literatură, devenit, de ceva vreme, adevărată obsesie națională. Analize, pronosticuri, dispute, speranțe și pasiuni se desfășoară până în ziua anunțării câștigătorului, urmată de alte discuții febrile, aprobări sau contestări ale noului nume trecut pe lista celui mai prestigios premiu literar. Arunc și eu câteva observații, decantate în anii de când urmăresc și eu acest fenomen, nu doar despre natura, cât despre așteptările lucide ale viitoarelor rezultate. 1. Principala caracteristică a decernării acestui premiu mi se pare imprevizibilitatea. Comitetul Nobel pare a încerca să dejoace orice planuri ...

E de la televizor, e pe străzi. E din Craiova. Doru Ciolacu trece prin Oltenia în lung și-n lat, de parcă îl caută subiectele pe el, și nu invers, din toată această călătorie cel mai fericit fiind cameramanul cu care lucrează, pentru că nu mai trebuie să se ducă la școală:) Stai pe lângă Doru și ești doctor în TV. Ca orice reporter deștept, caută adevărul și numai adevărul, lucrul clar, fără ocolișuri, caută ce este, nu ce crede el că este. A făcut așa: Vedere cu olteni, Țăst Show, plus alte emisiuni ieșite din mintea sa iscoditoare, de reporter ...

Unul dintre romanele nedrepățite ale lui 2019 a fost cel al lui Șerban Tomșa, Casa noastră cea de toate zilele (Ed. Tracus Arte). Asta ca fapt divers. Iar în trena acestui roman, prozatorul a strecurat, la mică distanță, și un volum de povestiri, Ninge la Iasnaia Poliana (Ed. Paralela 45, 2020), și acesta tot pe sub radarul criticii. Aidoma precedentei cărți de proză scurtă, Supraveghetorul și alte povestiri (Ed. Tracus Arte, 2017), și de data asta Tomșa ne oferă o mică expoziție de mecanică, arătându-ne cum funcționează diverse piese ce compun universul său romanesc, la care lucrează de peste douăzeci ...

15 septembrie Azi am ajuns la Iași, poimâine plec la Chișinău. Sunt invitat la un festival de proză, prin Goethe-Institut. Am fost azi la autogara Iași să iau un bilet pentru cursa de ora 9, marți, 17 septembrie. S-au uitat pe acolo la mine ca la un extraterestru. Cum un bilet pentru marți? Cum pentru Chișinău?! Pentru Chișinău nu se vând bilete decât la autobuz. „Și dacă sunt prea mulți pasageri?” mă întreb. Probabil că se trage la sorți. Sau cei în plus sunt aruncați pe drum din autobuz. Ghișeu de informații există la autogară, dar pe ușa acestuia scrie ...

Născut în Limassol, a studiat Dreptul la Moscova și are studii> postuniversitare în teatru. A publicat: Πανσέληνος παρά μία (Poezie),> Atena, 2006, Γλυκιά BloodyLife (Povești scurte), Atena, 2006, Premiul> Național, Ένα αλπούμ ιστορίες (Un album de povești), Atena 2014, Premiu> Național pentru Proză, Premiului Uniunii Europene pentru Literatură> 2016. Σαν πεταλούδα είμαι (Poezie), Atena 2019.> Lucrările sale au fost traduse și publicate în mai multe țări europene.> Dintre piesele sale de teatru au fost jucate: Αγαπημένο μου πλυντήριο, Η> Νόσος, Ο κήπος μας, LaBelote, Ήμουν η Λυσιστράτη και Ο θείος Γιάννης ...

Despre aromâni se spune că sunt buni păstori, negustori, meșteri, oameni de cultură, însă locul lor este la munte. Iată că pe unii luptători anti-otomani, numiți armatoli, destinul i-a purtat pe mare. Nicu Ceara (sau Tsaras, cum i-au spus grecii), născut aproximativ în anul 1771, era fiu și nepot de armatoli. Familia lui se trăgea din Samarina (Munții Pind), dar se așezase în satul Blața. Tatăl lui, Panu Ceara, a haiducit în Olimp. Bunicul lui matern, Panu Zidru, era armatol din Vlaho-Livadi, împreună cu fiul lui, Fotu. După moartea lor, ginerele a preluat comanda cetei de haiduci. Nicu a făcut ...

Abisol> Uite-te la mine cine sunt fără vise> Uite-te la mine cine sunt fără vise> Și eu mă uit la tine și văd foarte bine> Și eu mă uit la tine și văd foarte bine> Uite-te la mine cine sunt fără vise> Uite-te la mine cine sunt fără vise> Și eu mă uit la tine și văd foarte bine> Și eu mă uit la tine și văd foarte bine> Abisol> Abisol> Abisol este o notă muzicală pe care am inventat-o eu> Cunoașteți perfect râsul acela care vă dă ...

Ne tot plângem de răspândirea necontrolată a tuturor formelor de subcultură care ne-au invadat televizorul, radioul sau rafturile de bibliotecă, de parcă toate acestea ar fi produsul ignoranței, diletantismului ori aplecării înspre divertisment facil ale consumatorului exclusiv contemporan. Uităm însă că, lăsându-ne pradă unui paseism deseori nejustificat, cultura junk face parte din realitatea imediată a omului de secole întregi. Partea paradoxală e că acest tip de cultură minoră a servit ca mediu optim pentru unul dintre cele mai fascinante personaje ale literaturii universale, în timp ce romanul care îl are în centru este poate prima operă (post)modernă din istoria umanității. ...

Roddy Doyle a câștigat premiul Booker în 1993 (pentru Paddy Clarke Ha Ha Ha), a scris unsprezece romane, opt cărți pentru copii și o grămadă de povestiri. Cel mai recent volum al lui este Love. Cartea despre care o să spun aici cam ce cred, Zâmbește, a apărut în 2020 la noi. Să-și amintească – asta încearcă naratorul, Victor Forde, să reușească, și, în același timp, să evite. Punctul forte, dar chiar forte al cărții este că Doyle ne arată fără nicio problemă, rușine sau jenă că același scriitor, în aceeași carte, poate să aibă pagini comerciale, pline de clișee, ...

Willard Russell, un veteran al celui de-al Doilea Război Mondial, se întoarce traumatizat acasă, rămânând marcat pe viață de ororile întâmpinate în conflictele din Pacificul de Sud. Ceva mai târziu, asistă neputincios la moartea lentă și dureroasă a tinerei sale soții, bolnavă de cancer, și indiferent câte rugi către Domnul sau câte sacrificii de sânge aduce pe bușteanul de rugăciune de la marginea pădurii, traumatizându-l totodată și pe Arvin, fiul său în vârstă de zece ani, tot nu poate stopa inevitabilul sfârșit. Predicatorul Roy, un tip cu câteva țigle lipsă de pe casă, și asistentul său, Theodore, schilod în scaunul ...

Robert Vladu, proaspăt absolvent al Facultății de Litere, secția Actorie, a> Universității din Craiova, crede în muzica clasică, teatru, dans, pictură,> artă, spiritualitate, poezie, în chitară. Este colaborator al Teatrului> Național „Marin Sorescu” și al Operei Române din Craiova. Poezia și-o face> din credință, o credință demnă de alte vremuri, în care timpul și omul nu se> sugrumau. Iau poezia lui ca pe o declarație de dragoste pentru cele ce sunt,> dar nu se spun.> Xenia Negrea Te-am văzut trecând pe lângă> Te-am văzut trecând pe lângă> Și mi-am zis: ...