OPTm
nr. 69

Inițial, Dumnezeu avea un fel aparte de a nu spune ceva; astfel încât, la plămădirea sa, Adam simțea că tăcerea Creatorului îl atinsese pe toată suprafața corpului. Era croit, deocamdată, din toate cuvintele nepronunțate. Cel de Sus punea, în mica făptură, o versatilă umbră: o elastică surdină a conștiinței, pe cât de greu exprimabilă în plan vocal, pe atât de autoritară în plan memorial; un spectru ce nu intră cu totul în noi înșine, ținând, mai degrabă, să ne cuprindă. Cam așa e arhetipul. ...

Sandro Veronesi, considerat unul dintre cei mai importanți scriitori italieni contemporani, s-a născut în 1959, la Florența, fiind absolvent de arhitectură. Romanele sale s-au bucurat de-a lungul timpului de o bună receptare, atât din partea publicului, cât și din aceea a criticii, unele dintre acestea fiind recompensate cu diferite premii literare, dintre care, cel mai important este premiul Strega, pe care Veronesi l-a primit de două ori, prima oară în anul 2006, pentru romanul Haos calm, ia ...

Poate fi văzută pe strada Berthelot, cu o pălărie de pai, pășind categoric și vorbind cu cineva nevăzut. Odată m-am oprit să casc gura, eram curios ce spune, dacă vorbește la telefon. Uite, Zenob, mi-a spus ea, vino să-l cunoști pe Voltaire! Credeam că se referă la vreun patruped, căci pe strada aia e plin de mâțe, de îmblăniți cu papucei de argint, de motani, care dorm noaptea în Radio, iar ziua își flutură cozile pe Berthelot. Dar nu, de data aia, strada era pustie, doar câțiva covizi și țânța ...

Iar s-au deschis porțile, căci 21 iunie este nu doar ziua cea mai lungă din an, ci și ziua porții spre lumea zânelor. În jurul solstițiului de vară sunt mai multe sărbători, toate legate de venirea anotimpului cald. Rusaliile pun capăt ultimelor boli ale iernii și crapă ușa, regele vegetației urcă pe tron, însoțit de alaiul dansatorilor nebuni, iar în porți apar cranii de cal, albite de ploi. Se deschid ușile, moment pe care lumea îl așteaptă purtând cununi de drăgaică (sânziană), în ziua de 2 ...

În unele zile, mergeam peste tot cu Liana dar ea ieșea și cu alții și mi se părea și de-atâtea ori ostilă și suspicioasă cu mine, deși încă nu-i dădusem nici un motiv. Am plecat două săptămâni în Suedia și când m-am întors, îmi aranjase frumos apartamentul, cu luminițe. Pe o scară mică de zugrav pusese doi pantofi cu toc, pe o treaptă și pe următoarea, ca și cum ar fi urcat o femeie invizibilă. Eram încă în doliu după fosta și mi-era greu să mă lipesc de altcineva. În Suedia m-a dus acasă o poet ...

În 1909, la Sankt-Petersburg, se formează un cerc de poeți avangardiști numit „Ego”. Doi ani mai târziu, tânărul poet Igor Severianin (1887-1941) editează o broșură cu titlul emfatic, Prolog. Egofuturism. Poeza celor excepționali. Apoteoza volumului trei, care anunța o nouă grupare în cadrul futurismului rus, egofuturismul, făcând concurență cubofuturismului animat de V. Maiakovski. S-au publicat câteva manifeste ce cuprindeau formulări abstracte și ezoterice, iar în ianuarie 1912 cercul „Ego” ...

Dintre toate disciplinele, preferata mea la Facultatea de Litere din București era istoria literaturii române. În anul întâi, cursul din primul semestru îl ținea profesorul Ion Rotaru, care încerca prin spectaculozitatea expunerii sale să pășească pe urmele ilustrului G. Călinescu, unul dintre predecesorii lui la catedră. Adesea îi reușea, mai ales când venea vorba despre unele pasaje ușor picante scrise de cronicarii moldoveni, asupra cărora profesorul Ion Rotaru insista printr-o lectură expres ...

Era în jur de ora 22 când intră pe ușa apartamentului. Tocmai când Marcel se ridică din fotoliu, ca să vină în întâmpinarea fiului, din televizor se auziră strigăte și urale. Dinamo dăduse gol. Se bătea cu nu știu ce echipă ca să evite retrogradarea, puțin îl interesa pe Gabriel de asta. Altceva era important. În momentul golului, Marcel nu tresări, nu schiță absolut nimic.

Dacă nu se poate bucura de golul echipei lui favorite, înseamnă că situația pierderii lui Lucky îl apasă îngrozitor de ...

Poezia Denisei Ștefan din și plath dansa prin bucătărie (Casa de Pariuri Literare, 2021) se înscrie în registrul biografismului mizerabilist, inaugurat în urmă cu mai bine de un deceniu și jumătate – atât de bine, încât anul publicării ar fi putut foarte bine fi 2007 în locul lui 2021. Staționarea în stilistici datate, fără încorporarea experiențelor ulterioare, nu poate fi benefică înnoirii limbajului poetic. Originalitatea cu orice preț are riscurile ei, dar noutatea rămâne, dincolo de exper ...

Cumva imaginile se repetă

Într-un fel sau altul tot din camera asta are un început

Cumva altundeva pierdut din vedere dimineața prea devreme.

Cumva spui imaginile se repetă doar ca să se rotească între ele,

Materialul lor frige ca o pânză pusă la uscat

Și se lipește de artere, de palme, de cuvinte

Până cuvintele devin invizibile.

Aceeași repetiție a imaginilor,

Imagini ce vor să iasă din memorie ca să prindă pași

Și să înainteze sau să stagnez ...

Miniaturi delicate aparținând perioadei timuride, carpete persane din mătase, catifea sau lână țesute de meșteșugarii dinastiei safavide, vase de ceramică din Persia selgiucidă. Cu ani în urmă, când am trecut pentru prima dată pragul Muzeului Gulbenkian din Lisabona, n-am putut să mă dezlipesc ceasuri întregi de sălile cu artefacte islamice ale instituției portugheze. Mai cu seamă vasele otomane din jurul anului 1500 m-au ținut pironită între ele ca pe sculptura lui Alfred Janniot aflată în m ...

N-am mai fost la teatru… de mult, n-are rost să socotesc. Zilele trecute m-am întâlnit cu Violeta Popa, elegantă, ca de obicei, cu mintea plină de Shakespeare și cu vești din TNB: Alexandru Dabija a pus în scenă D-ale carnavalului, m-a anunțat ea, dându-mi câteva amănunte care m-au și împins spre Sala Studio, la avanpremieră. Nu vă mai spun cât de mult îmi plac spectacolele care abia încep, încă nedesprinse de repetiții! Iar această versiune a comediei lui Caragiale mi-a făcut tare bine, încăr ...