OPTm
nr. 69

Cana inteligentă

La emisiunea Beyond 100 Days de pe BBC, am asistat la un dialog care m-a pus pe gânduri. Rachel Syme de la New Yorker, vorbind despre ghidul ei de cadouri de Crăciun pentru anul 2020, s-a arătat extrem de încântată de cănile termice (sau inteligente), capabile să-ți țină băutura fierbinte mai multe ore (în timp ce scriu aceste rânduri, un reportaj de la TV ne arată cum „goana după cadouri” continuă și după Crăciun). 

Jurnalistul britanic a contrazis-o vehement: este în natura lucrurilor ca o cafea pusă în cană să se răcească, iar dacă ți s-a recit, ei bine, aceasta este o pedeapsă pe care trebuie s-o accepți. Trebuia sa fi văzut expresia de absolută uluire și incredulitate a lui Rachel în fața acestui Weltanschaaung total străin, de neimaginat. Plină de tact, gazda emisiunii, simpatica Katty Kay, a încearcat să salveze situația: Nu-l lua în seamă, e o chestie britanică, probabil ceva întunecat din trecutul lui… 

M-am amuzat copios. Nu găsești prea des un asemenea contrapunct perfect (până la caricaturizare): cultura vechiului continent, problematizant, metafizic, măcinat de umbre interioare și amenințarea abisului, față în față cu optimismul, directețea simplificatoare și pragmatismul lumii noi, despre care Oscar Wilde a spus, odinioară, că nu a iertat niciodată Europa pentru faptul că fusese descoperită în istorie ceva „mai devreme” decât ea. 

Evident că nici eu nu-mi puteam trăda originile, chiar așa cum sunt ele, puțin mai la est: dar de ce, asta era întrebarea, nu mă lăsam cucerită de ideea acestei căni-minune? Departe de mine gândul, care, într-adevăr, invită împielițatul diavol psihanalitic să-și bage coada, de a asocia cafeaua sau ceaiul rece cu o pedeapsă pe care trebuie s-o accepți stoic, strângând din dinți și văzându-ți netulburat de treabă. 

Cuprinsă de febrilitate, am căutat mai multe informații despre cana Ember, prima din istorie care, conectată la smartphone, oferă controlul temperaturii (la un preț considerabil, cum era de așteptat, 129.95 de dolari). Vine echipată cu un LED (poți opta pentru culoare) care te anunță când temperatura ideală a fost atinsă (există presetări pentru latte, espresso, ceai etc.), ți-o păstrează în această stare paradisiacă timp de 90 de minute și mai mult decât atât, face să circule curenți de convecție prin lichid, „la nivel molecular, pentru ca fiecare înghițitură să fie absolut uniformă”. Pe lângă faptul că intră singură în modul sleep și se trezește când o reumpli, își amintește ultima temperatură la care ai setat băutura preferată, este personalizabilă și – dacă am rezistat eroic până acum, aici mă declar depășită – este „complet submersibilă până la un metru adâncime” (probabil anticipând momentul când, izgoniți de ridicarea nivelului mărilor în urma încălzirii globale, locuitorii orașelor de pe coaste se vor muta sub ape).    

Să fie reacția mea instinctivă de respingere un simplu reflex paseist? E ceva adevăr și în asta, mi-am spus, ținând cont că, bombardată cu asemenea culmi ale artei de a trăi contemporane, mie nu-mi veneau în cap decât prostii de genul: și când te gândești că, la origini, atât cafeaua cât și ceaiul erau folosite pe post de adjuvant în meditație, pentru clarificare mentală (de misticii sufi din Yemen, respectiv călugării budiști din China și Japonia)… Pentru comparație, iată ce însemna cafeaua ideală (qahwa ma’nawiyya) pentru sufi: încântarea pe care o simți „contemplând misterele ascunse și ajungând la deschideri minunate și mari revelații”, în timp ce, în tradiția zen-budismului, ceaiul este instrumentul prin care se deschid porțile Căii (Tao): el liniștește grijile și limpezește conștiința vidului, luminează mintea și înțelegerea (maestrul Wuzhu). Sen no Rikyu sintetizează esența căii ceaiului: Ceaiul este doar atât: Fierbi apa. Infuzezi ceaiul, Și îl bei… Asta este tot ce trebuie să știi

Bâjbâind pe acest fir, mi-am dat seama ce mă deranja, de fapt: nu această adorare oarbă a Zeului Confort – la urma urmei, mă bucur și eu că mașina de spălat mă scutește de o corvoadă, permițându-mi să petrec cele două ore de timp câștigate într-un mod plin de sens. Aici era răspunsul, în acel „plin de sens” care dă măsura oricărui câștig: posibilitatea de a avea la îndemână, în orice moment, băutura încălzită la temperatura ideală îi răpește, în ochii mei, ritualului tocmai substanța sa reală, miezul său de semnificație, care implică alternativa eșecului. 

Tocmai faptul că poți rata, ba chiar că asta se întâmplă des, momentul ideal este ceea îți păstrează atenția vie, conectată la prezent. Importanța fiecărei înghițituri nu vine din aceea că este, în mod artificial, menținută într-o stare de aplatizare, în care orice neplăcere este cauterizată, lăsând în loc gustul fad al plăcerii identice cu sine. Dimpotrivă, vine din conștiința existenței tale sub specia kairos-ului: esențială este găsirea momentului just, care-ți îngăduie să-ți tragi sufletul, să te bucuri de acel răgaz de „abstragere de la tors”, cum ar zice poetul, știind cât este el de fragil, știind că lumea amenință, în jur, să te prindă iar în năvod, să-ți aducă aminte de propria ta vulnerabilitate. 

Cum ar răsuna, în universul cănilor termice care-ți oferă perfecțiunea la fiecare clipit de LED, Cântecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock?

E vreme pentru tine și vreme pentru mine,

Și vreme pentru-o sută de indecizii,

Și vreme pentru o sută de viziuni și revizii,

Până să ne luăm ceaiul cu pâinea prăjită bine.

Și într-adevăr are să mai fie vreme

Să mă întreb „Am să-ndrăznesc?“ și „Am să am curaj?“       

Mă întreb și eu, așadar, în răspăr cu vremurile și asumat patetic: fără experiența acestei incertitudini fundamentale, din care elixirul vieții, fie el cafea sau ceai, ne eliberează temporar, cum am mai putea cunoaște, cu adevărat, bucuria? 

Roxana-Andreea GHIȚĂ

Conf. univ. dr. la Catedra de Studii Anglo-Americane și Germane, Facultatea de Litere, Craiova, Andreea are ca domenii de interes: teorii ale amintirii și memoriei, literatura Holocaustului, teoria și practica traducerii literare, fotografie, literatura și estetica japoneză. Și un moto: the feeling of beauty is the feeling of 'muga': no-self or ecstasy. (Nishida)

 

 

 

 

ISTORIA VIE A LITERATURII ROMÂNE

Anii 90

Anii 2000: 1998-2005

 

 

NOUA LITERATURĂ

Cris ISAL scrie proză densă, tema preferată fiind psihologicul, zona labirintică în care emoțiile, aspirațiile ratate sau impactul social generează complexe și boli. Confesivă, cu incongruențe voite, povestirea lasă să se vadă un personaj atent studiat și un discurs constructiv.

OPTm

 

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Ludmila Ulitkaia: Pachet de autor - 3 cărți

Cazul doctorului Kukotki

Soniecika. Înmormantare veselă. Minciunile femeilor

Scara lui Iakov

HUMANITAS

Recomandare OPTm

 

 

NU UITAȚI: Peretele (Lia Bungar), aici

 

CĂRȚI NOI

 

 

Patru tineri și magia angelică.

LITERA

 

 

Xacobe Pato (Ourense, 1987) – Seré feliz mañana (Mâine voi fi fericit)

Cartea este un omagiu adus lucrurilor și întâmplărilor mărunte. Este, de fapt, jurnalul celui mai popular librar spaniol de pe instagram. Xacobe scrie jurnale de când avea șapte ani și, în vara lui 2018, s-a gândit să publice fragmente din ele pe instagram, fără să aibă vreo așteptare sau vreo iluzie, dar răspunsul cititorilor a fost extraordinar. Este o odă adusă cotidianului ce ascunde dorința de a reține fiecare clipă și voinței de a descoperi bucuria, ironia și frumusețea în ceea ce este obișnuit. Cartea e o oglindă a fiecăruia dintre noi, azi, când dăm prea multă importanță rețelelor sociale, care ne ocupă prea mult timp.

Alexandra NICULESCU

 

 

 

 

ARTIȘTI ÎN VIAȚA PRIVATĂ

 

 

Dorotheea PETRE

 

 

 

Bani negri (pentru zile albe). Un serial HBO, semnat de Daniel Sandu.

În fiecare an apar șapte mii de filme în lume, dar cel pe care îl faci tu trebuie să aibă ceva inedit. (Daniel Sandu)

 

 

Foto-poeme de

Bianca ZBARCEA

Mutability [The flower that smiles to-day]

by Percy Bysshe Shelley

The flower that smiles to-day

          To-morrow dies;

All that we wish to stay

          Tempts and then flies.

What is this world's delight?

Lightning that mocks the night,

          Brief even as bright.

 

 

 

Credem în imagine și de aceea nu ilustrăm textele de literatură, ci le personalizăm cu secvențe din viața scriitorului, cu poze de la lansări sau de la alte evenimente care făceau până nu demult parte din viața noastră normală. Creatorul de ficțiune este un om viu, mai important decât relația simbolică din mintea unui ilustrator.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Copyright © optmotive.ro