H I B R I D

Orașul său era unul dintre puținele orașe cu rang imperial și o serie de libertăți recunoscute în interiorul zidurilor sale, iar pentru el, fiecare dintre semenii săi, nobili sau nu, însemna dincolo de un suflet ce trebuia ajutat, un potențial ascuns care trebuia descoperit la timp. Nu-și pierduse această idee despre libertate când pătrundea prin porțile orașului, fără flamuri, fără semn heraldic la vedere ci doar cu inelul părintelui său și sigiliul orașului aflat pe inelar.

În lumea cavalerilor descoperise marea bucurie a imaginii pierdute, să rămâi ascuns dar să fii prezent și să observi întâmplări, să asculți cuvintele care-ți îmbrățișează auzul, să fi atent și să surprinzi gesturi obișnuite, anonime chipuri iar tu să fi aidoma lor și să-i poți privii de la mari depărtări prin forța destinului sau a împrejurărilor.

Oamenii mișunau pe străzi iar fiecare părea să fie preocupat de lucrurile zilei și fiind primăvară erau multe de făcut și foarte multe de început atât pentru meșteșugari cât mai ales pentru plugari. Pentru militari erau așteptări și planuri care se apropiau de termen pentru că erau adesea călătorii de făcut pe întinsul regatului în legătură cu ordinea publică, cu strângerea taxelor anuale, organizarea târgurilor sezoniere care adesea găzduiau vămi de intrare în Imperiu pentru străinii aflați în trecere.

(frag. din roman în lucru)