Revistă print și online

Nicu Stanciu în dialog cu Marcel Vișa

În primul rând mulțumesc că ai acceptat să dialogăm și felicitări pentru noul volum de poezie, Selfie, apărut la editura ART, în octombrie 2023. Ce înseamnă pentru tine Selfie?

Cu plăcere, Nicu! Selfie e de fapt un selfie în versuri, un volum biografic care conține diferite etape (capitole) din viața mea, un volum în care sunt cuprinse poeme scrise pe parcursul a 5 ani, pentru că nu sunt genul care se pune la masă și scrie o carte programat, începând de la o idee, eu aștept inspirația, iar pentru a o stârni e nevoie uneori sa mergi prin diferite locuri pe unde ai "bântuit", să extragi, precum un miner, din solul pe care ai călcat cândva, nestematele trecerii prin viață.


Vorbești ca un om care știe ce înseamnă viața grea și pe de altă parte ca un om atașat de locurile dragi...

Nu sunt atașat de locuri, ci de energia lor. Dacă stai prea mult timp departe de un loc sursă (de energie) nu e bine, bateria ta se descarcă și funcționezi mai greoi. Pe de altă parte, nu există viață grea, exista doar oameni care își fac unii altora viața grea.


În spatele mesajului poeziei tale, care poate părea uneori cinică pentru neavizați, gasim un om natural, simplu și foarte franc, ceea ce mă duce cu gândul la înțelepciunea populară străveche, însă updatată și perfect adaptată la prezent. Cum reușești să le îmbini?

Păi update-urile vin firesc, sunt răspunsul simplității la situațiile mai complexe cu care suntem puși în contact. Înțelepciunea populară ar trebui să fie baza fiecărui individ, doar astfel înțelepciunea urbană (update-ul firesc) se instalează fără a destabiliza softul.


Da, foarte frumos spus! Ca să ne referim acum strict la poezie, cum vezi poezia de azi?

Poezia de azi nu e diferită de cea de ieri, cu condiția să nu confundăm orice text și să îl numim poezie. Poezia e atemporală, numai critica literară simte nevoia să o categorisească pe generații, cu care sunt de acord ce e drept, însă eu aș categorisi-o pe nuanțe, pentru că și poezia are cromatica ei. Se scrie mult acum, texte întregi, plictiseli prezentate sub formă de versuri, dar care sunt lipsite de orice poeticitate. Poezia nu trebuie să aibă formă, trebuie să aibă conținut. Poezia nu explică, poezia sugerează, poezia nu e un bla-bla gratuit, mereu te învață ceva, iar modul în care o face te va schimba definitiv.


În ce stă, în opinia ta, forța unui poet? Dar sensibilitatea lui?

"La început a fost cuvântul", deci forța omului stă în arma lui, cu atât mai ascuțită e săgeata poetului, iar sensibilitatea lui stă în puterea de a cruța victima atunci când aceasta se arată prea vulnerabilă pentru a primi cu seninătate uciderea celui care e și primirea update-ului (uite că tot vornim despre update-uri :))


Apropo de update-uri, ce crezi că a adus nou poezia feminină a ultimilor ani în peisajul poetic general? Există, crezi, vreo diferență specifică între poezia feminină și cea masculină, sau nu?

Poezia scrisă de femei are o anumită gingășie care nu se regăsește în poezia scrisă de bărbați, însă mari diferențe nu găsesc. Cred mai degrabă că poezia nu are gen, atunci când e bine scrisă îl eclipsează pe autorul ei, indiferent cine e, la modul că îți amintești mai degrabă cu ce ai rămas din acel poem decât numele autorului. Eu când eram mai mic țineam minte numele autorului doar ca să mai caut cărți scrise de el în cazul în care îmi place cum scrie, însă la final rămâneam în minte cu poveștile dintre coperțile cărții.


Ce înseamnă pentru tine poezia?

Haha, mi-au venit în minte câteva clișee groaznice, nu știu de ce :))) Poezia e modul meu de a mă exprima elegant, artistic. Sunt faine discuțiile cu prietenii la o terasă, le povestești vrute și nevrute, uneori ești alteori nu ești sincer, dar ce fain vorbești tu cu tine când nu mai e nimeni în jur, iar minciuna e scoasă din schemă automat ... Ei bine, poezia asta e uneori, un monolog care devine dialog prin publicarea lui în cărți, pe internet, sau mai știu eu pe unde Dumnezeu mai publică lumea în ziua de azi. Am zis uneori, alteori nu știu ce e poezia, pur și simplu sunt cuvinte care se așază în mintea ta și trebuie să le scrii pe ceva, să le dai mai departe ...


Vorbește-ne despre Cenaclul Art.

Poți prelua daca vrei esențialul din postarea mea, nu am mai multe de spus decât am spus acolo, în afară de faptul că au venit la acest cenaclu mai mulți oameni decât participă la festivalurile de cultură, astfel încât localul a devenit neîncăpător :)

"Aseară am dat startul acestui minunat proiect, Cenaclul Art, într-o locație primitoare, dar care s-a dovedit a fi neîncăpătoare! În puține locuri am mai văzut atât de mulți oameni veniți să citească, să îi asculte pe ceilalți citind, să lege prietenii, iar asta îmi dă mari speranțe că nu e totul pierdut în societatea asta. În deschiderea evenimentului am avut bucuria și onoarea de a-l asculta pe Aurel Pantea rostind un cuvânt de deschidere, apoi am avut un frumos dialog cu Savu Popa, care apoi ne-a citit câteva poeme din volumele publicate și un poem din viitorul volum. S-a citit, s-a cântat, s-a discutat, iar la final lumea a plecat spre casă încărcată cu energie bună, cu speranță. Le mulțumesc tuturor celor care au răspuns invitației de a face parte din această comunitate artistică! Mulțumesc Oliuss pentru locație! Ne revedem la ediția următoare cu noi surprize!"


Acum, la finalul discuției, dacă ai un sfat pentru poeții aflați la început de drum.

Să trăiască, să citească mult: clasici, apoi contemporani, să scrie exact așa cum simt, să nu se înscrie în vreun curent, să nu urmeze rețetele generațiilor poetice, să scrie numai despre lucrurile interesante din viața lor, să nu își plictisească cititorii cu banalități, pentru că despre banalitate pot să scrie poeme numai după ce nu mai sunt ,,poeți aflați la început de drum", când au experiența necesară pentru a transforma apa în vin :)


Îți doresc mult succes cu promovarea volumului, cât mai mulți cititori și multă inspirație la scris!

Mersi! Sper că am fost coerent, sunt după niște palincă de pere, după ce am dat jos de pe casa de la munte un prun care a căzut pe acoperiș :)

Nu mă pricep la mulțumiri, sunt un nemulțumit :)) însă mulțumesc revistei Ficțiunea pentru oportunitatea de a-mi exprima elegant și artistic nemulțumirile :)))


A consemnat Nicu Stanciu

Nicu STANCIU

Nicu Stanciu este artist plastic și scriitor. Poezia sa este despre interconectare și transformare, despre manifestarea dimensiunii spirituale în și prin dimensiunea fizică, despre om care se descoperă și-n același timp se creează pe sine. Autor al volumelor Cuvinte, publicat în ediție limitată, Life, an Ocean, în limba engleză, și al romanului Colecționarul, în limba română, ambele disponibile în format digital pe Kobo.