i se îngăduise de mică să stea pe mal

și să asculte bârfele mării

seara târziu maică-sa era cea bârfită iar ea băga la cap tot

în urechea stângă îngrămădit la perete pianul

era cel ce tralala întocmai (pentru posteritate) melodiile

de cele mai multe ori incredibile și rău-voitoare nu se mira

descumpănitor de frumoasă e maică-sa cine ar

fi vorbit-o de bine

marea?!

iar în cea dreaptă făceau coadă vase de croazieră

era o cerere uriașă toată lumea voia să

audă cu urechile proprii

muzica de pe malul

acela

poveste dintr-un film

trăia singură în casa înconjurată de ierburi

arome migdali albi portocali

într-o seară a chemat grădinarul și

în paharul delicat cu picior i-a turnat o poveste

gemea de artă casa în care trăia singur

colecționarul bătrân bogat și mai ales neatent la

detalii lipsite de importanță cum ar fi

ieșitul din cadă

într-o seară un hoț a intrat să îl jefuiască

l-a găsit gol și mort

lungit pe pardoseala din baie

cu sânge rece a deschis dulapul de haine

a ales un costum și l-a îmbrăcat

la patru ace așezându-l cu grijă

în fotoliul roșu de catifea

apoi a format un număr și s-a făcut nevăzut

​ nimic nu a lipsit din colecție

​ nu se jefuiesc morții

l-ai cunoscut? a întrebat grădinarul sorbindu-și ultima gură

pe mort nu - a răspuns ea