Stimată doamnă Carmen Theo Făgețeanu, ce înseamnă pentru viața culturală din Craiova programul ,,Scriitori la catedră", pe care îl coordonați în cadrul Uniunii Scriitorilor? Și, pentru dumneavoastră, ce semnificație are?

Programul "Scriitori la catedră" s-a materializat în anul 2023, la inițiativa președintelui Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor din România, poetul Mihai Firică, printr-un parteneriat solid și fructuos cu Inspectoratul Școlar Județean Dolj. De atunci, proiectul a avut continuitate, prin întâlniri periodice, și a câștigat consistență și vizibilitate.

Am coordonat două dintre etapele sale recente, cea din toamna anului 2025 și cea care tocmai s-a încheiat, dedicată Zilei Mondiale a Poeziei.

Programul "Scriitori la catedră" înseamnă, pentru viața culturală din Craiova, un mod concret prin care literatura ajunge altfel în școală, nu ca materie de studiu, ci ca întâlnire directă cu cei care o scriu sau o traduc. Literatura iese astfel din cadrul manualului și revine la forma ei firească, aceea de experiență împărtășită. Cred că actualitatea literară este câștigul esențial al proiectului. Pentru mine, semnificația lui ține de felul concret în care îi ajută pe elevi să înțeleagă mai bine nu doar textul, ci și drumul lui către cititor. În același timp, creează un cadru firesc, serios și relevant, în care cultura se apropie de școală fără rigiditate.

Concret, ce tip de activități au loc în cadrul acestor întâlniri? Ce scriitori au fost invitați până acum? Cum reacționează elevii și ce feedback primiți din partea lor?

În cadrul acestor întâlniri au loc lecturi, prezentări de carte, dialoguri și ateliere de scriere creativă. Sunt prezentate reviste de cultură și repere ale actualității literare, astfel încât contactul cu literatura să nu rămână un episod izolat, ci să deschidă o perspectivă asupra spațiului în care ea circulă astăzi. Totodată, elevii care scriu sunt încurajați să continue, și, atunci când textul o îngăduie, să se gândească și la publicare. În felul acesta, întâlnirile capătă un caracter participativ și formativ, iar literatura apare într-un orizont mai larg, mai nuanțat și mai apropiat de dinamica ei reală.

Un moment important a fost etapa din toamna anului 2025, care a avut în centru întâlnirea cu prozatoarea Doina Ruști, desfășurată în Aula "Mihai I al României" a Universității din Craiova. Au participat atunci peste 400 de elevi din liceele și școlile craiovene și din județul Dolj. Discuția a pornit de la romanul distopic Platanos, adresat tinerilor, care propune o lume neașteptată, în care libertatea și identitatea sunt puse la încercare printr-o poveste alertă, captivantă și plină de imaginație.

Pentru elevii prezenți a contat faptul că au putut întâlni direct o autoare pe care, până atunci, o cunoscuseră doar din paginile manualelor. Această trecere de la autorul studiat la prezența lui concretă schimbă raportarea la text și face lectura mai personală.

Etapa care tocmai s-a încheiat, dedicată Zilei Mondiale a Poeziei, s-a desfășurat în 16 unități de învățământ din Craiova și din județ: Școala Gimnazială "Petrache Poenaru" Brădești; Școala Gimnazială Pielești; Liceul Teoretic "Henri Coandă" Craiova; Liceul Tehnologic "Constantin Brâncuși" Craiova; Școala Gimnazială "Decebal" Craiova; Liceul "Traian Vuia" Craiova; Liceul Teologic Adventist Craiova; Școala Gimnazială "Mihai Eminescu" Craiova; Școala Gimnazială "Nicolae Romanescu" Craiova; Palatul Copiilor Craiova; Școala Gimnazială "Constantin Gheorghiță" Podari; Școala Gimnazială "Sf. Dumitru", Craiova; Liceul Teoretic "Tudor Arghezi" Craiova; Colegiul Național "Carol I"; Școala Gimnazială "Marin Sorescu" Bulzești; Școala Gimnazială "Traian".

În această ediție a proiectului au fost prezenți Ana Andrei, Cristian Liviu Burada, Nicoleta Crăete, Ion Deaconescu, Alexandru Drăghici, Ilona Duță, Mihai Ene, Gela Enea, Aurora Popescu, Silviu Gongonea, Marius Ghica, Nicolae Jinga, Dan Ionescu, Gabriel Nedelea, Silviu Viorel Păcală, Mircea Pospai, Rodica Pospai Păvălan, Camelia Radulian, Lavinia Similaru și Florina Ungureanu, a căror implicare a conferit întâlnirilor substanță și diversitate. Cu atât mai mult cu cât, alături de scriitorii craioveni, au fost și autori de la Slatina, Târgu Jiu și chiar de pe Clisura Dunării, ceea ce spune mult despre deschiderea și solidaritatea pe care acest demers a reușit să le creeze în jurul său. Prin prezența lor, proiectul a câștigat consistență și o foarte necesară amplitudine culturală.

Elevii reacționează foarte bine atunci când întâlnirea capătă ritmul unui dialog adevărat. Pun întrebări, intervin, revin asupra unor idei și, adesea, prelungesc conversația și după încheierea propriu-zisă a evenimentului. Din felul în care răspund se vede limpede că apropierea directă de scriitor schimbă raportarea la literatură și o face mai accesibilă, mai inteligibilă și mai aproape de sensibilitatea lor.

Există planuri de extindere sau de dezvoltare a programului?

Da, există astfel de planuri. Pregătim extinderea proiectului în toate județele Olteniei, astfel încât acest dialog dintre scriitori și școală să capete o respirație regională. În același timp, ne dorim ca, în edițiile viitoare, să avem invitați și din alte filiale ale Uniunii Scriitorilor din țară, pentru ca proiectul să se deschidă spre un orizont mai larg și să aducă în fața elevilor voci cât mai diverse ale literaturii contemporane.

Este important de spus că acest proiect se bucură de susținerea constantă și de prezența directă a conducerii Inspectoratului Școlar Județean Dolj, prin domnul inspector școlar general, prof. dr. Ion Daniel, precum și a inspectorilor de specialitate pentru limba și literatura română, prof. Anca Pricina, prof. Teodora Badea și prof. Mădălina Dăescu, a căror implicare conferă programului soliditate instituțională și sprijin real în desfășurarea și dezvoltarea sa. În același timp, observăm o creștere a interesului pentru acest proiect, tot mai mulți profesori de limba și literatura română exprimându-și dorința de a găzdui astfel de întâlniri, semn că proiectul răspunde unei nevoi reale și este receptat ca o formă necesară de apropiere a elevilor de literatură. Sperăm să găsim aceeași deschidere și în celelalte județe, pentru ca acest proiect să se poată extinde în mod firesc și trainic la nivelul întregii regiuni.

Schimbând puțin registrul, ați tradus din italiană volumul Miron Kiropol - o voce poetică între două lumi, de Stella Di Gleria, lansat la Târgul de Carte Gaudeamus. Cine a participat la eveniment? Cum a fost primită cartea la lansare?

Volumul Miron Kiropol – o voce poetică între două lumi de Stella Di Gleria a apărut la finele anului 2025, la Editura Universitaria din Craiova, în colecția Destine în exil, și a fost lansat pe 12 martie, în prezența unui public numeros, la Târgul de Carte Gaudeamus. A fost, de fapt, o dublă lansare, alături de volumul L. M. Arcade, Publicistica literară, ediție îngrijită, prefațată, tradusă din franceză și însoțită de un aparat de note atent calibrat de Silviu Gongonea. Moderatorul evenimentului a fost Sorin Tudor, directorul editurii, care a asigurat întâlnirii un cadru sobru și bine articulat. Despre cartea semnată de Stella Di Gleria a vorbit Lucian Dindirică, președintele Consiliului Științific al Muzeului Cărții și Exilului Românesc și fondator al acestei instituții, a cărui intervenție a pus în lumină atât relevanța recuperării lui Miron Kiropol, cât și importanța unui astfel de demers editorial. Cartea a fost primită cu interes și căldură, într-un context favorabil dialogului cultural și redescoperirii unor nume și teme care merită readuse în atenție.

Cum ați ajuns să traduceți această carte? A fost o alegere personală sau o propunere editorială? Povestiți-ne, vă rog, mai multe și despre colecția Destine în exil a Editurii Universitaria din Craiova.

A fost, înainte de toate, o propunere editorială care m-a bucurat și pe care am primit-o ca pe un gest de încredere. Inițiativa a venit din partea cercetătorului Silviu Gongonea, coordonatorul colecției Destine în exil, care urmărește să aducă în atenție autori și opere rămase, din motive istorice, în afara circulației critice curente. Propunerea a fost susținută, deopotrivă, de domnul prof. univ. dr. Nicolae Panea, membru al comitetului științific al colecției, și de domnul Sorin Tudor, directorul Editurii Universitaria din Craiova, datorită cărora acest demers editorial a putut prinde contur și ajunge la bun sfârșit.

Colecția mi se pare una dintre inițiativele editoriale importante ale acestui moment, tocmai pentru că nu se limitează la gestul recuperării simbolice, ci încearcă să repună în circulație, cu instrumente critice solide, texte și destine care au fost împinse la marginea memoriei noastre culturale. Faptul că este coordonată cu seriozitate și susținută de un comitet științific de autoritate, din care fac parte Liviu Antonesei, Ion Bogdan Lefter, Nicolae Panea și Emanuela Ilie, îi dă consistență și credibilitate. Odată cu apariția volumului dedicat lui Miron Kiropol, acestui comitet i s-au alăturat și Delphine Diaz, Maîtresse de conférences HDR, Université de Reims Champagne-Ardenne, Membre junior de l’Institut universitaire de France, precum și reputatul profesor Antonio Sorella, de la Università degli Studi "G. d’Annunzio" Chieti-Pescara, un apropiat al Craiovei.

Prefața semnată de Silviu Gongonea oferă reperele critice necesare înțelegerii volumului, iar textul de pe coperta a IV-a, semnat de prof. univ. dr. Nicu Panea, îi subliniază pertinent locul în contextul literaturii exilului românesc. La rândul său, conceptul grafic, realizat de Sorin Mușuroi, completează inspirat identitatea acestei apariții editoriale.

Pentru mine, traducerea acestei cărți a însemnat mai mult decât transpunerea unui text într-o altă limbă. A reprezentat participarea la un demers de restituire culturală, ceea ce i-a dat o miză aparte.

Care au fost principalele provocări în procesul traducerii? Au existat nuanțe sau sensuri greu de redat?

Am tradus două romane din limba italiană (Valentina di Cesare, Marta, croitoreasa, Editura Aius, 2018; În anul în care Bartolo a decis să moară, Aius, 2020) și o monografie dedicată lui Eminescu semnată de Petre Ciureanu (Aius, 2023). De această dată, situația mea a fost, cu totul specială, întrucât a trebuit să traduc o autoare care la rândul său a tradus, vorbind despre autotraducere. Există deci, oarecum ca în arheologie, trei straturi de expresie, asta dacă nu punem la socoteală și interculturalitățile punctuale. Varianta finală s-a dorit cât mai fluentă și exactă, fără a altera particularitățile celor anterioare.

Cum a fost colaborarea cu autoarea, Stella Di Gleria?

Întâlnirea cu Stella Di Gleria s-a legat, de la început, în mod firesc. Și de această dată, un rol important i-a revenit lui Silviu Gongonea, cel care a descoperit studiul, i-a înțeles foarte repede importanța și a făcut posibilă apropierea dintre autoare și acest proiect editorial. Am intrat în dialog încă din primele etape ale acestui demers, iar schimbul de idei s-a așezat de la sine, cu limpezime și naturalețe. Comunicarea noastră continuă în același registru.

Ne-am bucurat că, prin bunăvoința lui Lucian Dindirică, care a participat recent la o conferință importantă organizată de Arche Culturelle, la Universitatea Sorbonne Nouvelle din Paris, cele două volume apărute în colecția Destine în exil, Miron Kiropol – o voce poetică între două lumi și L. M. Arcade, Publicistica literară, au ajuns la distinsele doamne Elisabeth Kiropol și Elisabeth Arcade (Mămăligă), precum și la alte personalități ale vieții culturale pariziene. I-am transmis de curând și Stellei Di Gleria această veste, care confirmă că aceste cărți își găsesc ecou chiar în spațiul de memorie și de apartenență din care aceste destine literare se revendică.

Volumul își va continua drumul prin noi întâlniri cu cititorii, la Librăria Pavesiana din București, prin găzduirea oferită de italienista Mara Chirițescu, dar și la Muzeul Cărții și Exilului Românesc, unde autoarea va fi prezentă.

Cum vedeți viitorul traducerii într-o lume tot mai digitalizată?

Cred că viitorul traducerii va depinde tocmai de capacitatea noastră de a apăra ceea ce tehnologia nu poate înlocui: finețea nuanței, sensibilitatea față de context. Instrumentele digitale pot fi utile, fără îndoială, mai ales ca sprijin tehnic sau documentar, dar ele nu pot substitui discernământul cultural și responsabilitatea estetică a traducătorului. Traducerea nu înseamnă doar transfer de sens, ci și reconstrucția unei voci, a unei atmosfere, a unui mod de a gândi și de a simți într-o altă limbă. Din acest punct de vedere, cred că rolul traducătorului nu se va diminua, ci va deveni poate și mai important, tocmai pentru că va trebui să distingă tot mai clar între echivalența automată și fidelitatea profundă față de spiritul textului.

Credeți că inteligența artificială va schimba semnificativ meseria de traducător? În ce fel?

Da, cred că o va schimba, și deja începe să o facă. Nu neapărat în sensul dispariției traducătorului, ci mai ales în felul în care este înțeles și practicat acest tip de muncă. Inteligența artificială poate accelera anumite procese, poate oferi variante rapide, poate ajuta în fazele preliminare ale lucrului pe text, dar nu poate înlocui ceea ce ține de înțelegerea profundă a textului, de nuanță, de context cultural și de asumarea opțiunii interpretative. În acest sens, meseria de traducător va deveni, probabil, și mai exigentă. Nu va mai fi vorba doar despre a traduce bine, ci și despre a ști să discerni între o soluție convenabilă și una cu adevărat justă pentru text. Cred, așadar, că inteligența artificială va modifica instrumentele și ritmul de lucru, dar nu va putea substitui judecata interpretativă, competența hermeneutică și finețea alegerii formulate de traducător.

Ce rol mai are traducătorul ca mediator cultural astăzi?

Traducătorul rămâne una dintre figurile discrete, dar decisive, ale circulației culturale. El nu operează doar între două limbi, ci între două orizonturi de sensibilitate, între sisteme de referință și memorie culturală. De aceea, actul traducerii nu poate fi redus la o simplă echivalare lexicală sau sintactică, ci presupune o formă de mediere în profunzime, în care sensul este însoțit de context, de tonalitate și de stratificarea culturală a textului. Traducătorul continuă să fie un interpret al alterității culturale și un mediator atent între textul de plecare și orizontul de așteptare al cititorului din limba de sosire. În domeniul din care vin, textul nu se rescrie, ci se reconstruiește cu fidelitate, dar și cu responsabilitate stilistică.

În final, la ce proiecte lucrați în această perioadă și ce urmează pentru dumneavoastră?

Această perioadă mă găsește angajată în mai multe proiecte. De exemplu, se află în curs de traducere studiul Agar. La ribelle che dialogò con Dio, de Giulia Lo Porto, apărut la Edizioni San Paolo în anul 2023, în colecția Madri della fede, coordonată de Cristina Simonelli și Rita Torti. Seria editorială își propune să recupereze și să reinterpreteze figurile feminine din Scriptură, citite în cheie critică, istorică și existențială, cu deschidere spre dialogul contemporan, iar autoarea este exeget biblic, formată la Palermo și Roma, unde a obținut doctoratul în 2015. Activitatea sa se situează la intersecția dintre hermeneutica biblică, reflecția teologică contemporană și experiența concretă a corporalității și maternității. Un alt demers important este legat de teza mea de doctorat, Fotografia ca sursă de reconstituire a mentalităților interbelice din perspectiva antropologiei culturale, susținută la Școala Doctorală "Al. Piru", sub îndrumarea științifică a prof. univ. dr. Nicolae Panea, și aflată în curs de pregătire pentru publicare.

Acestora li se adaugă obișnuitele mele activități de redactare a cronicilor de întâmpinare, de traducere și de elaborare a unor studii pentru revistele cu care colaborez sau pentru cele în care semnez rubrici permanente.

Vă mulțumesc mult!